Un copil aleargă după un caniche, cu lesa, râzând. Doi bătranei îşi plimbă nepoţelul din cărucior. Două fete, stau pe o bancă, şi povestesc de-ale vieţii. Vântul adie uşor, deabia clintind frunzele plopilor de-un verde-târziu. Cineva, undeva, face de mâncare. Din când în când, mai vine câte-o boare de, găteală. Cerul e înnorat, dar printre nori se mai zăresc câteva raze de soare, de apus. Aerul e atât de proaspăt, atat de liniştit. Ah, ce frumoasă este lumea !