La un pahar de cognac, un poker şi discuţii.
Prieten: Bă, trabucurile ăstea au un miros ciudat. Miros a stup de albine.
Eu: Auzi, da’ tu de unde ştii cum miroase un stup de albine?
Prieten: Ce varză eşti. Am un unchi care are stupi de albine şi îi miroseam.

…O tonă de râsete…

Mai târziu, aceaşi masă, alte discuţii.
Prieten: Doctorul a zis că e un început de gastrită. Că mă arde pe gât, în jos, până la stomac. Am arsuri.
Eu: Ţi-o fi rămas o albină pe acolo de când ai tras pe nas din stup.

…Altă tonă de râsete…

Eah, ce să-i faci. Cognacul scoate ce-i mai rău din om. Haha.