Ştiu, poate pare un pic pretenţios. Dar, dialogul ăsta, parcă e făcut după zilele în care trăim. Bine, bine. O să spuneţi că sunt tâmpit şi că m-am uitat la prea multe filme de genul ăsta. Nu. Acum, o să-ţi propun un exerciţiu de imaginaţie. Lăsând la o parte science-fiction-ul filmului, imaginează-ţi că în faţa ta, există o persoană care îţi oferă adevărul. Adevărul absolut. Nu despre vecina ta, care face baie la ora 12, noaptea. Şi nici despre afacerile şefului tău. Şi nici despre colegii tăi. Adevărul absolut despre lumea în care trăim. Pentru că, într-un fel sau altul, trăim într-un fel de Matrix, în care lumea, ne este întinsă în aşa fel în faţa ochilor, pentru a fi orbiţi şi pentru a nu vedea adevărul. O închisoare, pentru mintea ta, a mea, a lor. Iar acum, cineva îţi oferă adevărul. Îl accepţi? Sau îl ignori?

Vă rog priviţi această secvenţă şi traduceţi în, ceea ce se întâmplă în lume, în zilele noastre.

Bine, întrebarea are deja răspuns. Suntem prea puţini pe planeta asta, care ar lua pastila roşie.