A început treaba cu fotbalul. Ce să mai, fiesta mondială. Întreaga planetă se postează în faţa televizorului. Femeile devin microbiste. Bărbaţii mai fericiţi.

Războinicii lasă armele în şopron. Ăia din Africa nu mai mor de foame. Nici un tsunami nu se va mişca în front. Economiile mondiale vor înflori de unele singure. Ăia din Coreea de Nord nu se uită la aşa ceva. Oricum n-au curent. Ruşii vor renunţa la invadarea Ucrainei. Pentru moment. Obama ţine cu China. Care nu joacă, ca de obicei. Nici nu trebuie. Porţile, tricourile, echipamentele, steagurile, marionetele, fluierele arbitrilor, jumătate din stadioane, sunt făcute de ei.

Piţurcă e la păcănele. Subiectele de discuţie la pauza de cafea, vor fi despre fotbal. Pe bloguri se va dezbate riguros, aproape orice meci. Şi tot campionatul, va fi mărunt disecat în zilele următoare, în aproape toată presa, scrisă, televizată, radiodifuzată. Deci, este despre fotbal. Get use to it!

Oricum. Nu ştiu care-i imnul oficial al campionatului, anul ăsta, dar în ’90, pe strada din faţa blocului în care locuiam, în timp ce dădeam câteva pase cu prietenii, eu cântam melodia asta. Nu pentru că se ţinea în Italia. Pentru că juca şi România. Ehee. Ce vremuri taică!

http://www.youtube.com/watch?v=l_1vlzeU4dU