Azi-noapte, pe la ora 3 și jumătate, în timp ce dormeam. Aud televizorul că merge. Și evident sunt deranjat de prezența lui. Deschid o jumătate de ochi (nu mai mult). În cameră, pe pereți, lumina de la televizor. În diferite culori, forme, se mișca. Mă uit, așa, încet pe geam. Noapte afară. Întuneric. Și mă gândesc (în cel mai serios mod posibil):

– Bă, dacă vine apocalipsa-zombie acum, tu ești primul care va fi mâncat. Păi, pana mea. Uită-te și tu. Peste tot în lume e beznă, numai de la tine de la geam, se văd lumini. E clar că aici o să vină prima oară, orice zombie. Ce prost ești. Mai bine programai televizorul să se stingă.

Și m-am întors pe partea cealaltă, la umbră și am adormit.

Well. Unu. Prea multe filme de groază, low-budget. Trebuie să reduc din ele. Doi. What the fuck, brain?! Că am vrut să scriu în română, dar nu suna așa de bine. Trei. Oi fi mâncat ceva aseară. O fi de la paștele ăsta. Ceva.

Mă rog. M-am trezit. Televizorul încă mergea. Apocalipsa zombie n-a venit. Am scăpat și de asta. Mă apuc de muncă. Să aveți o zi, ne-zombificată.