Trecea fanfaraaaa militarăăă… Oh. Săru-mâna, bună ziua, să trăiţi. Nici n-am văzut că sunteţi aici. Mă scuzaţi de întârziere, am avut un pic de treabă. Da, unii mai au şi treabă azi.

Mă rog, nu chiar. Am dormit ca porcul, până pe la 12. Aseară am înfulecat pe nerăsuflate o porţie de ficăţei traşi prin ceapă şi usturoi, cu sos şi cu mămăliguţă. La o oră destul de târzie. În urma acestor activităţi, bănuiesc că s-a întâmplat ceva la ficăţelul meu, că n-am mai avut somn până pe la 6. De dimineaţă. (Nutriţioniştii şi ăştia cu sănătatea, sunteţi scuzaţi, puteţi să părăsiţi clasa. Mer’eţi la paradă.) Cred că am mâncat prea multă mămăligă.

Aşa, după cum spuneam. Scuzaţi întârzierea.

Băi, nene, permiteţi-mi să fiu sincer. Aţi dat şi cu asta de pământ. Serios acum. Am vrut să scriu „aţi futut-o”, dar nu ştie toată lumea franceză.

Eu cred că românii au un scăpărici în cur, ceva. Hemoroizi. Orice căcat, trebuie transformat în bici. Neapărat. Şi dacă nu e maro biciul, trebuie să fie negru. Şi dacă e negru, de ce nu e maro?! Orice subiect trebuie adus neapărat la gradul de polemică. Şi trebuie neapărat să faci parte dintr-o tabără. Ştiţi despre ce vorbesc, nu?! Da, da. Ziua naţională.

Deci, de când am intrat pe net, văd doar aşa: Eu sunt mândru, eu nu-s mândru. Trăiască România. Muie România. Ce proşti sunt ăia cu mândria lor. Ce proşti sunt ăia fără mândrie. Şi cea mai penibilă chestie, imaginea aia cu „ce de căcat sunt românii în timpul anului şi ce mândrii sunt de 1 Decembrie”.

1. În primul rând: prietene ipocrit şi îndeosebi tâmpit. Oriunde în lumea asta, oriunde, în orice ţară în care există nemulţumiri sociale (şi ai să râzi, sunt o grămadă) în timpul anului, cetăţenii, sunt în mare parte, nemulţumiţi de ţara lor. Pentru că, ăsta este rostul nostru pe planetă. Să nu fim prea mult timp mulţumiţi şi să ne tragem la răspundere ţara, pe cei care ne conduc şi aşa mai departe. Asta se întâmplă în timpul anului, în ORICE ţară. Mai puţin în Buthan, dar nu ne interesează de fericiţii ăia.

Şi tot aşa, în orice ţară, de ziua naţională, ies la iveală mândrii, bucuroşii şi cei care slăvesc patria. În ORICE ţară!

Aşadar, să-mi spui mie imbecilitatea aia şi să o mai şi share-uieşti pe net, este exact ca şi cum mi-ai spune că hârtia igienică este pentru şters la cur. Are exact acelaşi efect informatic. Mi se rupe şi fac cu ea exact acelaşi lucru ca şi cu hârtia igienică.

2. În al doilea rând. Că eşti mândru, sau că nu eşti. Că te lauzi cu dacii, Vuia, penicilină şi crema anti-rid. Sau că plângi în pumni, pentru că ţara asta de rahat nu ţi-a oferit nimic. Că te bucuri. Sau că înjuri. Sincer, dar foarte foarte sincer: nu interesează pe nimeni! Da, probabil că ai să găseşti alţi berbeci şi oiţe, cu care să-ţi împarţi părerile şi vei pune de câteva like-uri pe Facebook. Ce să mai, poate chiar o găleată de like-uri. Să le pui pentru la iarnă, la murat. Dar în rest, în general, nouă ăstora care nu facem parte din nici o tabără, ni se rupe! Şi suntem destui.

Dacă eşti mândru că eşti român, nu fi băi nene şi fudul. Păstrează-ţi mândria pentru tine. Mergi la paradă. Pune un steguleţ la geam, pe Facebook, în baie, pe pian. Pe unde mai vrei tu. Nu dă nimeni cu pietre în tine. Cel puţin nu unul cu mai mult de doi neuroni. Dar nici nu trebuie să-mi bagi tu românismul pe gât. Să-mi insufli tu, mândria naţională. Nu mă interesează! Ai prea multă?! Mai bagă-ţi-o şi pe altundeva. Sau păstreaz-o pentru anul viitor.

Dacă nu eşti mândru şi consideri că asta e o ţară de rahat, mă lasă la fel de indiferent părerea ta şoptită sau ţipată pe mediile online. Înţelegi despre ce vorbesc?! Mi. Se. Rupe. Aşa, şi?! Crezi că dacă nu ne spui tu, noi nu ştim că în România e de rahat? Că nu ne oferă nimic ţara?! Că murim pe capete. Et cetera. Ştim prietene, că şi noi tot pe plantaţia asta trăim. Părerea ta, spusă cu patos, exact de ziua naţională, e la fel de interesantă ca atunci când o repeţi singur în baie. O auzi doar tu şi probabil unul sau doi vecini care trag cu urechea pe aerisire. Pe restul, nu-i interesează. Ni se rupe.

3. Chiar dacă eşti mândru sau nu, chiar dacă fluturi sau nu stindardul patriei, azi este 1 Decembrie. Ziua naţională a României! Şi chiar dacă îţi iubeşti ţara, sau nu, ar trebui să o feliciţi, pentru că există. E ca la căsătorie. Când te-ai născut, ai zis DA la cetăţenie. Ai luat-o şi cu bune şi cu rele. Şi cu soacră şi cu căţei şi cu purcei. Şi cu şoric. Şi cu tobă. Şi cu cioloşane. Asta e prietene! Ţara ta. Azi e ziua ei.

Şi dacă nu vrei să o sărbătoreşti, sărbătoreşte şi tu altceva. Că ţi-a dat o zi de concediu azi, de exemplu. Sau, că vin sărbătorile. Că poţi să ieşi la grătar, marţi. Puneţi un păhărel, mănâncă ceva bun, veseleşte-te, fă ceva care să te binedispună. Şi mai lasă refulările şi vomitatul, că de ăstea suntem toţi în stare. După cum bine vezi. Cât despre făcut din rahat bici, ei bine, n-am cum să te conving. E boala NAŢIONALĂ!

Haha. Hai, cam atât, că m-am întins ca popa la slujba de duminică.

La mulţi ani, România! La mulţi ani români! Viaţă lungă, bani în pungă şi pantaloni la dungă! Şi să o duceţi ca ăia din Buthan. Pe stânga.