Mă întreba cineva zilele trecute, de ce nu mai scriu nimic, pe online. De ce este atâta linişte la mine, pe blog, pe peretele de Feisbuc. Păi, răspunsul este cât se poate de simplu şi uşor de înţeles. Realitatea care mă înconjoară, bate orice ficţiune care îmi trece prin cap. Orice aberaţie, prostie, habarnism, orice gând profan, orice idee pe care o am, pare pentru copii mici când mă uit în jurul meu. Exemple:

Gigi Becali este membru al Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor. Hâc. Ia-o pe-asta. Ţi-am dat direct la tibie, ca să stai aici. Bun. La ultima ştampilă prin care îşi puteau exprima nemulţumirile, sau alege ceva just (corect nu există deocamdată), oamenii din România, au votat cu “cine fură mai puţin” sau cu “jos Băsescu”. Alt lup îmbrăcat în altă oaie. Sărim peste.

Situaţia economică din ţara noastră, aşa cum o relatează televiziunile, este dezastruoasă. Totuşi, prin nu ştiu ce minune, România încă este campioană europeană la achiziţiile de maşini de lux, case vile şi piscine, şi şoferi de limuzine. E foarte greu, şi ne merge din ce în ce mai prost. Dar tocmai de aia, mă voi duce să îmi cumpăr un X5, sau un Q, sau un dublu ŞM.

Piţipoancele şi piţiponcii plâng pe Feisbuc pentru că, nu ştiu ce discotecă, a luat foc. No binie mă, şedeţi liniştiţi că o să se facă alta, în altă parte. Dacă îi de distrat, ne putem distra oriunde. Mai mult, legat de persoanele în discuţie, toate piţipoancele sau piţiponcii, mai nou, au dreptul la cuvânt. Chiar dacă sunt agramaţi, iar părerile lor sunt fără esenţă, fără conţinut, fără justificări, puerile şi vin după jumătate de oră de concentrări, forţări şi scremeri masive ale creierului. Să te mai pună şi mama lui proces verbal să le/îi contrazici. Că îţi iei un “du-te-n mă-ta” pe privat, instant (să-mi fie scuzată ortografia relativ corectă). Asta dacă nu cumva, creierele lor obosite (mai obosite decât al meu) găsesc cumva pe net, o zicală a nu-ştiu-cui mare filozof, pe care şi-o însuşesc de parcă ele/ei au inventat roata pătrată. Culmea culmilor însă, este că, acolo unde vei găsi un prost, ai să dai şi de alţii mai proşti, care îl susţin. Bate-te cu vântul. Trecem şi peste asta.

Un studiu realizat de către mine, pentru mine, arată şi prelevă faptul că, în România mai toţi vor mult, fără să facă nimic. Fără să muncească, fără să plătească, fără să gândească. Vor tot, dar nu fac nimic sau nu oferă nimic pentru asta. Ba mai mult, multora li se pare că, totul li se cuvine. Pe drept de naştere. M-am născut, deci e al meu. Indiferent de natura lucrurilor, faptelor, situaţiilor, toţi vor totul. Şi tot aşa, în urma unui studiu, realizat de mine pentru mine, am descoperit că în România au dispărut chiar din chintesenţă, respectul, bunul simţ, seriozitatea, atitudinea, aprecierea şi buna purtare. Lucruri elementare ca şi „mulţumesc”, „vă rog frumos”, „bună ziua”, „cu plăcere”, „poftiţi vă rog, aţi fost înaintea mea”, „săru-mâna pentru masă”, etcetera, sunt pe lista de obiecte pierdute la Gara de Nord.

Copii cresc într-un mediu denaturat, drept urmare vor fi peste câţiva ani, nişte persoane cu gândiri alterate. Tinerii semnează condica în realităţi false şi din pricina experienţei „subţiri” pe care o au în viaţă, fac alegeri proaste care o să-i coste mult pe viitor, dar de care nu sunt şi nu vor să fie conştienţi acum. Mai mult, nici nu acceptă să vadă alte căi. Bătrânii sau adulţii au trăit ani de zile în cuşcă, iar acum le vine greu să gândească liber. Să acţioneze liber. Aşteaptă toţi ca, cineva să le dea de mâncare, cineva să le spună ce să facă, cum să stea, când să stea, cu cine să dea noroc, pe cine să voteze. După care, sunt liberi la şuşotit la colţul blocului.

(Da-i pe pagina urmatoare, pentru continuare)