Aşa. Bună dimineaţa. Era acum două ore când m-am trezit. Ce?! Doar v-am spus că am probleme cu somnul. Nu asta e problema. Deci (fără deci), după o noapte de distracţie burlăcească, m-am trezit cu două lucruri în cap. Şi poate ştiţi voi despre ce e vorba.

Nambăr oan: M-am trezit cu o melodie în cap. Melodie care sună aşa. ”Ce petrecere frumoasă, e la margine de lac. Broscărimea bucuroasă, are vin şi cozonac. Oac oac diri diri dam, oac oac oac oac diri diri dam.” Ştiţi despre ce vorbesc? Şi mai ales, de ce visez eu melodia asta?!

Nambăr tuu: Când am ajuns în bucătărie şi am dat drumul la expresor, mi s-a născut o întrebare în cap. Care sună aşa: ”Dacă (virgulă) cafeaua e neagră, de ce nu i se spune negreală. Sau de ce i se spune cafea?! Că nu-i nici cafenie nici maro. Şi dacă era maro, trebuia să i se spună, maroneală, sau ceva.”

Sergiu: – Daţi-mi o maroneală, tare, vă rog frumos.
Ospătăriţă: – Cu lapte, sau fără?
Sergiu: – Cu lapte, că dacă nu, iese negreală. Ah şi două pliculeţe de zahăr.

Dileme existenţiale. De sâmbătă dimineaţa. Bună dimineaţa. Am mai spus?! Nu contează. Îmi place să vă salut.