După cum se vede, sunt în starea de „iha”. So, don’t rock the jukebox! Care nu e cowboy cu mine azi, să plece acasă. Mă duc să-mi iau pălăria şi ciocatele, vine un prieten cu camioneta să mă ia, să mergem să mestecăm un pai de fân şi să mânăm nişte cai. Haha.

În vremuri de mare criză americănească, nenea Aloe Blacc, a pus pe mainstream o piesă, care i-a rupt la sufleţele chiar şi pe cei mai chibzuiţi în ale finanţelor. Acum, din câte am auzit, a zis ca ne dă câte un dolar la fiecare, dacă face 6 miliarde cu piesa asta. Like?

Asta e pentru oamenii care vor să se relaxeze. Sau pentru cei care încă viseaza, că îşi vor pune o cămaşă de fier şi vor urmări răul prin lume. Sau cel puţin vor face aşa cum spune lirica. Eu o ascult pentru relaxare. 😀 Great artist. Great song. http://www.youtube.com/watch?v=uijFctBM47M

Chestia cu shake that money maker. De parcă femeile ar face bani numai cu el. Probabil bărbaţii plătesc mai mult pentru femei care au acel….money maker. Haha. http://www.youtube.com/watch?v=pyopISXpJ20

Nu ştiu cine a cântat-o prima oară, Dean Martin sau Domenico Modugno, dar îmi lasă aceaşi impresie. Mai că îmi vine să-mi bag căştile în urechi şi să plec la plimbare plin ploaie. Volaaare…ooOoo…

Minimalisticul bum-bum, dum-dum, revine cu o nouă piesa. Îmi place, ce e drept, dar nu pot să spun că-mi va rămâne pe creierul şi-aşa obosit, pentru prea mult timp. Însă, până atunci, ascultăm, digerăm şi conform liricii de mare intelectualism, exclamăm…what the fuck.

De pe vremea când Pussycat-urile rulau topurile. Sau de pe vremea când Timbaland era mega tare. Aaa, stai că ăla e tare şi acum. Aşa, melodia, super tare ! Îmi place dialogul ăla de la sfârşit. Nu mai zic nimic de Pussycats.