Acum înţeleg şi eu cum de sunt toţi negrii, slabi şi de ce aleargă foarte repede. Păi pe căldurile ăstea, nici să mănânci nu-ţi mai arde. Serios acum. Unde mai poţi tu să mănânci o ciorbică românească, fierbinte, cu tot felul de grăsimi sănătoase, başca şi cu un ardei iute pe lângă, la 40 de grade?! Pe căldura asta? Serios? Nici un sandwich cu pâine şi salată nu-mi vine să mănânc. Şi acum gândeşte-te la fraţii noştrii de pe continentul „negru”, africanii. Păi ce să mănânce ei săracii. Că la ei sunt 40 de grade când e frig. Cred că toată ziua, beau numai apă. Şi după cum se ştie, apa consumată în cantităţi mari, scoate din corp: grăsimi, toxine, etcetera. Logic, nu? Mai înfulecă şi ei câte-o carne uscată de antilopă, rămasă în cămara de sub pământ, de săptămâna trecută. O supă de rădăcini, culese proaspete dintr-o oază din mijlocul deşertului. Şi gata cu mâncatul. După care, din cauza căldurii ce mai rămâne de făcut. Bă, lacuri nu prea avem, râuri nu, marea e departe, nu bate vântul. Ba da, uite bate acolo, în varful dealului ăla! Fugi până acolo. Mă rog, or fi ei negrii, dar nici vântul nu se lasă uşor prins. Mă gândesc. Unde mai pui că îi mai urmăresc din când în când şi câte-un leuşor, un leopard drăguţ, o panteruţă. Apoi, antilopa aia nu se prinde singură.

Şi uite aşa sunt ei mai tot mereu în formă. Şi mai zice lumea că sunt leneşi. Pff. Păi munciţi voi mă la 40 de grade!

De-abia acum înţeleg. Şi îi compătimesc. Greu tată. Greu sub soare cu 40 de grade. Cum zicea al nostru Caragiale, în vestitele dumnealui scrieri:

Căldură mare, mon cher, căldură mare!