Notă inchizitorică: Azi se comemorează, sau se sărbătoreşte? Nu sunt eu marele creştin, nici măcar marele bisericos. Ba mai mult, unii ar spune că sunt ateu. Ceea ce nu e departe de adevăr. Însă, ca să nu divaghez. Din câte îmi dau seama, după calendarul creştin-ortodox, în ziua de 15 august, a murit mămicuţa lui Gizăs. Cioc cioc plus plus. Odihnească-se în pace. Citez dintr-un site de profil: În această lună, în ziua a cincisprezecea, cinstita Adormire a Preamăritei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria.

Bun. Şi acum, mă întreb şi eu, ca un neştiutor în ale bisericii. Ipotetic, să spunem că te cheamă Vasile. Şi eşti invitat la un parastas. Ştiţi voi, comemorarea unui mort. Bun. Să spunem că pe defunctul, trecut în lumea celor drepţi anul trecut, l-ar fi chemat tot Vasile.

Întrebare: Când ajungi la parastas, ce îi spui văduvei? Sau rudelor apropiate? La mulţi ani?! Îi doresc sănătate maximă?! Viaţă lungă, bani în pungă?! Chefuieşti sau îţi aduci aminte de lucrurile bune pe care le-a făcut dispărutul? Adicătelea, comemorezi.

Nu de alta. Şi nu vreau să vă supăraţi pe mine pioşilor şi bisericoşilor care sunteţi, dar sunt un pic confuz. Că tot văd pe Facebook urări de „la mulţi ani” ar fi o treabă. În neştiinţă trăim toţi. Nu-i bai. Dar la biserica din faţa geamului meu, după ce a închis predica stimatul părinte (preot / bişniţar / posesor de autoturism de lux), a început să cânte „mulţi ani trăiască”.

Deci, cum e?! Comemorăm morţii sau îi sărbătorim?!