Nu pot. Nu pot să nu o dau la mine pe blog. Vă rog să ascultaţi lirica. Omul ăsta cred că şi visează rimă. „Sincer, nu știu exact ce-i cu noi, oameni buni, de-alegem să răspundem pe dos la presiuni. Cu reacții ce denotă frică, ştii că dacă viața-i un test, vom lua o notă mică. Fiindcă unii se cred zei, alții se cred nimeni. D-aia neisprăviţi ca tine și ipocriți ca mine, ce nu găsesc destulă iubire-n sine, se regăsesc în rime acum. Numai bine!”

Versurile în josul videoclipului.

Unul se mândrește cu cât e el de ateu,
Și disprețuiește pe oricine crede-n Dumnezeu,
Altul face urât să te facă să crezi,
Ar fi în stare să ți-l bage pe gât ca să-l urmezi,
Unul n-are forță, altu-i puternic,
Dar refuză torță, bâjbâind în întuneric,
Unii se văd salvați, alții se cred pierduți,
Și toți se apără agresând cealaltă tabără,
Pozând în victime sau în carnivori,
Jucând roluri de fraieri sau de manglitori.
Un geniu ascunde o capodoperă,
Un cretin te-acoperă, că poate cineva-l descoperă,
Unii văd numai jumătatea plină a paharului,
Altii pe cea goală, gustând din amarul lui,
Unu-i curios, adulmecând orice rahat,
Altul calcă-n el, total dezinteresat
Că unii pierd drumul, alții bat potecile,
Unii rup discotecile, alții bibliotecile,
Unii nu vor nimic, alții-și doresc totul,
Unii-s paranoici, alții pun repede botul,
Unul face balamuc, că suferă prea mult,
Altul nu-și face curaj să zică niciun cuvânt,
Unul o freacă toată ziua, altul îşi ia două servicii,
Făcând infarct până să zică „Piua”,
Unii rătăcesc, alții-și găsesc vocația,
Dar greșesc fie metodele, fie destinația,
Unii n-au limite, altora le sunt stabilite de alții,
După alte criterii tâmpite,
Dar prejudecățiile nu te duc nicăieri,
Mai greu să fii mai bun ca ei, mai bun ca ieri,
Tot felul tipuri de bestii caută profiluri de trestii,
Eu nu halesc, am indigestii de la chestii indecente și-s peste tot,
Nu c-aș fi zgârcit, dar nu-mi cere procente.
Apropo, unii strâng la saltea, alții sparg cu mână rea
Ce scot într-o lună de trudă grea,
Unii uită c-au copii, alții-i răsfață,
Unii-i ascund de viață, alții-i aruncă-n față,
Unii uită să zâmbească, alții iau și viața în râs
Și nu știu decât să se măscărească,
Unul n-are opinii, altul îi judecă pe toți,
Împărțind lumea între el și restu’ de idioți,
Unii se supun oricui, alții luptă fără pauză
Contra nimănui, fără vreo cauză,
Unii se neglijează și se sinucid ușor,
Alții-și acordă atenție doar lor,
Unii n-au imaginație, alții-și construiesc în cap o lume departe de civilizație,
Unii-s orgolioși, alții n-au demnitate,
Unii n-au rușine, alții n-au fermitate,
Unii cu mii de acrii în proprietate’s acri,
Alții-s amărâți de glumele lor nesărate,
Unii primesc bezele, alții numa’ belele,
Unii n-au drepturi, alții abuzează de ele,
Unii, ca mine, ridică prea sus tonul,
Alții, ca tine, mângâie tandrii microfonul.

Sincer, nu știu exact ce-i cu noi, oameni buni,
De-alegem să răspundem pe dos la presiuni,
Cu reacții ce denotă frică,
Știi că dacă viața-i un test, vom lua o notă mică,
Fiindcă unii se cred zei, alții se cred nimeni,
D-aia neisprăviți ca tine și ipocriți ca mine,
Ce nu găsesc destulă iubire-n sine, se regăsesc în rime acum.
Numai bine!