Am trecut pe lângă un televizor, care rula pe iRealitatea, cred. Și am auzit într-un comentariu pe acolo, o frază de zile mari. Fiți atenți.

Citez: Schimbarea mentalității clasei politice românești, e pe buzele tuturor.

Adicătelea, pe scurt, se vrea cumva, schimbarea mentalității. Că nu se mai poate domne’ așa! Toată lumea, de la cel mai mic parlamentar, până la cel mai mare, dorește să-și schimbe mentalitatea. N-ai văzut așa ceva.

Adică, cum mon cher? N-ați reușit în 25 de ani să vă schimbați mentalitățile, nici măcar între voi, și acum, brusc și dintr-o dată, v-a apucat dorul de o altă mentalitate? Păi, eu știu politicieni tineri, care odată ajunși în „liga mare”, în loc să-și impună mentalitatea, de tineri, au adoptat-o tot pe-aia a căpușelor de dinaintea lor. În țara noastră, când intri în politică, e ca la pușcărie. Primul lucru pe care îl înveți, este cum să spargi un lacăt. Chiar dacă tu, furai găini. N-ai tu cum să îi înveți pe ăia, cum se fură găini. Că râd de tine. Și te pun de pază, la ușă la Iliescu.

Deci, cum? Schimbarea mentalității clasei politice românești. Tare. Foarte tare. La fel de tare, ca un banc cu Bulă. Oricare banc cu Bulă.