Știi melodia aia cu „Și chinezii au Caracalul lor”?! Nu. Eram sigur. Oricum, închipuie-ți că o cântă Dan Bitman. Așa. Acum. Cu chestia asta în cap, dă-mi voie să-ți spun o poveste.

Undeva, în China, niște domni de la Dàolù hé qiáoliáng (asta înseamnă, de la Drumuri și poduri, pentru ăștia care nu știți chineză, profanilor) s-au hotărât într-o bună zi, să construiască un drum. Pentru partid și popor. Zis și făcut. Au întins ei hârtiile, au făcut planurile și s-au apucat de treabă. Pe chinezește.

Doar că, în marele avânt muncitoresc pentru partid și popor, constructorii noștri, au uitat să-l întrebe pe un domn, dacă vrea cumva să-și mute casa din, drumul lor (cum ar veni). Și uite-așa, unii dintr-o parte, alții din cealaltă, s-au apucat de construit. Și s-au întâlnit la mijloc. Exact în gardul omului, de vă spuneam mai sus de el. Când au descoperit că au o casă în mijlocul drumului, era deja prea târziu. Și nenea proprietarul, nici nu se lăsa dus de-acolo.

Drept urmare, în momentul ăsta, o localitate din China, să o numim generic Kar A-Kal, are o foarte frumoasă autostradă, cu patru benzi late. Și o frumusețe de casă, direct în mijlocul ei. Nu mă crezi?! Ia de te uită mai jos, la galerie.

Deci? Cum e? Capătă contur melodia aia de-ți spuneam mai sus de ea?

Oricum. Bănuiesc că, fiind într-o țară condusă de partidul roșu, o să se găsească un domn, sau câțiva domni, să îl convingă pe proprietarul respectiv, prin diferite metode, să se mute. Cu tot cu casă.

Dar. Pozele rămân. Pentru posteritate. Atracție turistică.

– Vezi drumul ăsta fiule?
– Da, tată.
– Ehe. Când eram eu tânăr, voinic și samurai, aici era o casă. Exact în mijlocul lui. Uite aici pozele.

(Bine. Închipuie-ți tot dialogul, în chineză. Pentru veridicitate.)