Foaie verdeeeee măăăăghiraan, măăăi. Ce?! Ce vă uitaţi, mă, aşa?! N-aţi mai văzut artişti?!

Deci, fiţi atenţi cum funcţionează spiritul ăsta civic. De rămâi tot uimit. Aşa, în sinea ta.

Luăm un domn, cu o casă de pariuri. În casa de pariuri, până să se dea legea anti-duhănit (în spaţii publicitare), intrai, puneai nişte pariuri, mai pufăiai o ţigaretă, degustai o cafea de la dozator, te mai uitai pe televizoare, totul în regulă.

După intrarea în vigoare a legii, domnul n-a mai putut să-şi lase clienţii să piparenteze la el în incintă. Din motive evidente. Dar, pentru că îşi iubeşte clienţii, în faţa incintei, exact lângă uşă, a plantat două scrumiere. Din-ălea de exterior. Să fumeze, carevasăzică, clienţii, aproape de casă. De pariuri.

Acum. În faţa casei de pariuri, se auto-situează o staţie de auto-buz. Unde, diferiţi cetăţeni, aşteaptă numere. Auto-numere, auto-buze, auto-raci-craci-maci. Mă rog, ştiţi despre ce vorbesc. Şi acum intră în scenă, îmbrăcat în verde crud, spiritul civic. Ta naaaa!

De când a plantat, domnul cu casa de pariuri, scrumierele în faţa uşii, toţi aşteptătorii de autobuze, fumează doar la scrumierele lui. Adică, cum ar veni, să nu facă mizerie pe jos. Scrumează şi aruncă toate chiştoacele, la el în scrumiere. Am stat vreo 10 minute în vecinătate, de vorbă cu cineva. Cât timp am stat acolo, toţi fumătorii din staţie, fumau în faţa casei de pariuri.

No. Mai spuneţi voi acum, că legea asta nu face şi lucruri bune. Spuneţi-mi voi mie, că ăsta nu e curat spirit civic. Cred că toată lumea ar trebui să fie mulţumită în cazul ăsta. Mă rog, mai puţin ăla, săracul, care goleşte scrumierele din oră-n oră.

Oricum. Între timp, eu mi-am luat un ceai de măghiran. Nu mă întrebaţi de ce, că nu vă zic. Nu pentru că nu vreau, nici eu nu ştiu exact.

Toate bune şi frumoase. Mai e juma’ de zi şi e miercuri. Hai. S-aveţi o zi ca voi! Şi-aveţi grijă pe unde fumaţi. Că stă bau-baul ăsta la pândă, să vă dea la amenzi, de-o să sărăciţi 3 generaţii de-acum înainte.