Am uitat să vă povestesc una. Ştiţi că am lipici la aventuri cu taximetrişti, nu?! (De parcă n-am avea toţi.) Aşa. Zilele trecute am întâlnit cel mai manelist taximetrist. Ştiu, pare clişeu, dar eu chiar cred că l-am întâlnit pe cel mai manelist dintre manelişti. Şi taximetrist.

Bun. Deci. Afară ploua mărunt, era rece şi urât şi eu mă grăbeam de mama focului să mă urc într-un taxi ca să ajung acasă. De obicei, îl iau pe ăla, cel mai fain din staţie. Taxiul. Adică, maşina. Doar că de data asta, cel mai fain din staţie, era doar cel mai curat. Pe dinafară. În rest, toate Loganurile erau la fel. Albe, cu turelă şi cu lumina verde aprinsă.

M-am urcat la om în maşină, cu ochii în telefon, cu laptopul pe umăr, aveam oricare alte 7 treburi, numai atenţia unde trebuie nu. Am mormăit adresa şi agregatul s-a pus în mişcare. Până am citit eu un mail şi am respirat de 3 ori, eram deja plecaţi. După ce mi-am terminat treburile şi am închis toate gadget-urile, am început să descopăr mediul înconjurător. Ei bine…

Domnul avea pe bordul maşinii, două carcase de CD-uri. Serios, nu mint, le avea pe bord. Unul era ultima compilaţie din domeniu. Manele 2016 Mix Mix Mix Ceva. Şi un album al regretatului cantautor de mare valoare naţională şi internaţională, Florin Mezel.

*MEZÉL, mezeluri, s. n.: Nume generic dat mai multor preparate alimentare din carne, de tipul salamului. Sursa: DEX

Cred. Că nu mi-a bătut zoom-ul până acolo, pentru că eu sunt un domn şi în taxi mă urc în spate. Aşa. Avea faţa lui pe copertă, oricum, e inconfundabil. Şi spun „regretatul” pentru că sunt foarte mulţi cetăţeni pe-aici, care tot regretă că l-au auzit. Sau că încă mai trăieşte. Mă rog.

După ce am descoperit colecţia privată a distinsului şofer, mi-a revenit şi auzul. Pentru că, da, eu când nu sunt atent, nu sunt atent, complet. Nici nu văd, nici nu aud.

Băi, nene, şi cum mi-a revenit mie auzul, au început să mă gâdile la timpan, tot felul de triluri de mare angajament emoţional şi financiar. Numai din-ălea cu „au inima mea” „am bani, am valoare” „cine e dragostea mea” „să facem show corect” „et şi-anume cetera”. Domnul şofer, era blocat pe un radio local, care difuzează numai muzică de petrecere. Aşa zic ei.

No. Eu ştiu că-s cetăţean european şi că am drepturi, dar sunt în acelaşi timp şi cel mai politicos ardelean pe care îl cunoşti. Şi nu judec oamenii după muzica pe care o ascultă. Aşadar, mi-am înfipt ochii în geam şi l-am lăsat pe om să-şi asculte muzica. Nu era prea tare, nu mă deranja.

Nu ştiu cum însă, la un moment dat, la radioul respectiv intră în unde, melodia aia cu „Şi-a luat soacră-mea cai”. Băi nene, m-a mâncat în fundul aşezat pe păturica de pe bancheta din spate. Că a ieşit din mine ăla sociabilul şi am zis cu voce tare: Ce nebun e şi Paleru ăsta. E făinuţă piesa asta. (Asta ca să ştiţi şi voi, că am cunoştinţe maxime în domeniu. Haha.)

În secunda doi, circulam pe stradă ca fraţii noştri, aia de o altă culoare, din ghetto. Încet, cu muzica la maxim şi cu un şofer care dă din cap, lăsat în stânga şi cu mâna dreaptă pe vârful volanului.

Băi nene. Au fost cele mai lungi 2 minute şi 43 de secunde din viaţa mea. Nu se mai termina melodia. Nu se mai termina! Nici nu mai reuşeam să-mi aud gândurile.

Mă rog. Şoferul însă, un domn. După ce s-a terminat piesa, a dat sonorul mai încet. Între timp, îi sunase telefonul şi nu putea să vorbească cu muzica dată la maxim.

Apoteotic, ca să şi închid povestirea că m-am lungit iar ca săracul la pomană, ghici ce ringtone avea domnul la telefon? Ai ghicit! Au inima mea, am bani, am valoare, cine e dragostea mea.

Când am ajuns în faţa reşedinţei, am zis un „phiu” în gând. Şi ca să nu zică omul că am ceva cu el, pentru că e manelist, i-am lăsat şi ciubuc. Pe ceas era 13, 59. Şi eu i-am dat 14. Fără cifră vere!

În rest, toate bune şi frumoase. Afară-i frig ca în decembrie. Cetăţeanul care domiciliază la etajul 3, găureşte pereţi de vreo 3 zile. Facturile le-am plătit. Totul e calculat. Dar în continuare cred că ăsta era cel mai manelist taximetrist care există. Şi nici n-ai cum să-i sortezi. Te urci şi pleci. Restul, e aventură.

Gata. Atât. Hai. S-aveţi un weekend de poveste.