Băi. Trăim în epoca tehnologiei. A inovaţiei. A ideilor. A internetului. A comunicării. A corectitudinii politice. A daciilor liberi. În epoca motivaţionării. A trainingului personal. În epoca în care o să se mărească salariu minim pe economie, la 1250 de lei. În cea mai tare epocă din câte au fost până acum!

Băi, nene. Şi noi tot la mână spălăm geamurile!

Cum stejarul meu (că n-am voie să înjur azi) nu s-a găsit niciunul să inventeze o chestie, care să ne ajute în privinţa asta?! Ce e aşa de greu?!

Serios acum. Ăştia de la telefoane, au inventat deja soluţia. Îţi cumperi telefonul, îl scoţi din cutie, dai folia jos de pe el, îl bagi în funcţiune. După un an de gâdilat cu degetul pe ecranul lui tactil, o să observi că mai are o folie pe el. Mai subţire. Ştiu că aţi păţit asta. Vezi prin ea, funcţionează tactilitatea pe telefon, totul e în regulă.

Cum de nu s-a gândit niciunul să facă o folie din-asta şi pentru geamuri?! Cum?!

Gândeşte-te şi tu. O pui pe geam, pe o parte şi pe cealaltă. Vezi prin ea. Lumina intră. Lumina iese. Totul se vede clar. Bun?! Bun.

Vine Paştele. Pac! Dai folia jos, că acum e plină de urme de picături şi de tot felul de prafuri sahariene. O schimbi cu alta. Geamul e ca nou! 15 minute ar trebui să-ţi ia. Nu mai stai tu să te întinzi ca dromaderul, pe dinăuntru, pe dinafară, să nu scapi colţuri şi mai ştiu eu ce. Ai schimbat folia, ţac-pac, treaba rezolvată. Vine Crăciunul. Pac! Iar dai folia jos, o schimbi cu alta. Şi tot aşa.

Mă rog. Nu ştiu. Eu trăiesc cu impresia că jumătate de lume merge înainte, iar cealaltă jumătate vrea să rămână în spate, frate.

Ce vream să spun. Am şters geamurile. Unul e mai mare, că nu se deschide. Şi evident că a trebuit să-l şterg şi pe dinafară. Mi s-au întins toate cele. Acum cred că am o mână lungă şi una şi mai lungă.

În rest sunt bine sănătos. Voi? Postiţi, postiţi?