Băi. Și dintr-odată, de nu mi se adunară niște nori pe cer. Unii din stânga, unii din dreapta. Unii din față, alții din spate. Care mai de care mai agresiv. Mai nervos. Și când mi-a venit unul mare, de s-a pus ba de-a lungul, ba de-a latul, negru și nervos, de am zis că acum se întâmplă vreo ne-ntâmplată.

Și… atât. Ce?! Așteptai mai mult?! A strănutat unul vreo 3-4 picături și au plecat la bere probabil. Că nici n-au avut timp picăturile să se bucure de viață, că s-au și uscat instant pe acoperișul meu fierbinte.

Ptah. Nici norii ăștia nu mai sunt ca altă dată. Neserioși. Treabă de mântuială. Și la sfârșit de program, rup ușa.

Mă rog. Noi să fim sănătoși. Hai Islanda. Jos guvernul. Nu neapărat în ordinea asta.