În faţa geamului meu, de vre-o oră aşa, se joacă o gaşcă de copii. Cu vârste cuprinse între 5 ani şi 8-9 ani. Se joacă şotron. Fac pase cu o conservă. Fac tot felul de desene pe asfalt. Fac concursuri între ei. Spun glume. Râd nevoie mare. Gălăgie ca la circ.

Unul dintre ei, dispune de un gadget din ăsta, iPhone, MP3 player, ceva. La care copii ascultau muzică. Se jucau, zbierau, alergau pe-acolo, şi ascultau muzică.

Brusc şi dintr-o dată, pe nefăcute şi pe nepregătite, toţi copii au făcut linişte. Şi la fel de brusc, au început toţi, să cânte în gura mare, piesa care rula la măgăoaie. Nu conta vârsta, de la mic la mare, cântau toţi de ziceai că intonează imnul naţional, melodia:

Toateeee-s la feeeeeel, toateeeeee-s la feeeeel… (Paraziţii – Toate-s la fel)

Uat Dăfac!?