Trăim într-o lume perfectă. Şi multe din lucrurile pe care le trăim, sau care se întâmplă, se întâmplă cu un motiv. Totul pe lumea asta, este aşa cum trebuie. Şi mai sunt câteva chestii, care sunt adevăruri absolute. Chestii imbatabile, cu care toţi suntem de acord. Ei bine, eu nu sunt de acord. Haha. Mai mult de atât, trăim într-o lume, plină de paradoxuri. Atât de plină, încât pământul, ar trebui să se numească, paradoxia. Te-am făcut curios? Ia de citeşte.

Nu trăim într-o lume perfectă! Ba mai mult, tot ce se întâmplă în lumea asta mare, este cât se poate de imperfect. Până şi un cerc perfect, nu e niciodată perfect. Asta ţi-o pot confirma unii mai deştepţi în ale matematicii decât mine.

Lucrurile nu se întâmplă niciodată, cu UN motiv. Toate chestiile care se întâmplă în jurul tău, se întâmplă cu concursul altor întâmplări. Acţiuni ale altor persoane/obiecte, care, adunate, înmulţite, scăzute, împărţite, aduc la o întâmplare din viaţa ta. Fiecare dintre cele de mai sus, sunt la rândul lor, rezultatul altor întâmplări. Nu există niciodată, UN singur motiv. Orice acţiune, se petrece şi se va petrece, cu ajutorul unui concurs de împrejurări.

Nu există adevăr absolut. Pe lumea asta, există doar două lucruri clare. Restul e incertitudine şi mintea umană. Mai mult, totul e discutabil, analizabil, se poate schimba, îndoi, altera sau manipula, schimba. Există doar două certitudini în viaţă, dar până şi ălea, sunt tot un paradox.

Falsuri universale şi paradoxuri.

Dragostea e cel mai puternic sentiment din lume.

Fals! Cel mai puternic sentiment din lume, e ura. Toată lumea, dar toţi oamenii de pe planeta asta, urăsc ceva. O culoare, un zgomot, un gust, un miros, o persoană, un lucru, ceva. Ceva nu-ţi place. Aşadar, am lămurit. Toţi urâm ceva. Dar nu toţi iubim ceva. Mai mult, există oameni care nu iubesc, nimic. Da, îmi place acel ceva, dar nu-l iubesc. Dar de urât sunt sigur că urăsc acel altceva. Haha, oare mă înţelegeţi? Paradox: Deşi dragostea e cel mai puternic sentiment, e şi cel mai slab. Omul care iubeşte este puternic, dar şi slab.

Banii nu aduc fericirea.

Fals! De la cel mai sărac om de pe planeta asta, până la cel mai bogat, ia-i pe fiecare şi dă-le bani. Pun pariu că vor fi fericiţi. Paradoxal, toţi susţinătorii acestei ideei, sunt în mare, bogaţi deja. Uită-te la tine în portofel. Câţi bani ai? Dacă vin acum la tine şi ţi triplez, ba nu, ţi cvatriplez, vei fi mai fericit? Banii aduc fericirea. (Ho, bisericoşilor. Nu săriţi de fund în sus. E doar un text. Pamflet. O vorbă.) Paradox: Deşi toţi spun că banii nu aduc fericirea, toţi îi vor.

Iubirea este cel mai curat şi pur lucru, care ţi se poate întâmpla.

Fals! Dacă ăsta e cel mai pur lucru de pe planetă, de ce îndrăgostiţii care se despart, suferă. Stai, că plusez. Ai fost şi tu îndragostit, nebuneşte, de o micuţă care ţi-a făcut inima să bată tic-tac. Nu?! Sau invers. No, atunci când v-aţi despărţit, sau v-aţi certat, cum te-ai simţit? Ca şi cum cel mai curat şi pur lucru din lume, ţi-a băgat un cuţit în rinichi? Domnişoara din spate, cum te-ai simţit când fostul tău, te-a înşelat. Oh, după grimasa de pe faţa ta, cred că iubirea nu e chiar cel mai curat şi pur lucru de pe lume. Mai mult, cred că la un moment dat, se împute rău de tot. Haha. Paradox: Cu toate că iubirea e cel mai pur sentiment, el este în acelaşi timp şi cel mai împuţit. Mai mult, iubirea te poate face să urăşti. Instant. Altele necesită timp.

Trăim ca să procreeăm.

Fals! Trăim ca să facem bani. Copii, poţi să faci 1.539. Din care 1.538 îţi vor muri, dacă nu te duci la muncă, dacă nu faci bani, ca să le dai de mâncare, dacă nu îi înveţi să facă şi ei bani. Paradox: Nu trăim ca să procreăm. Procreăm ca să trăim.

Sunt prea mulţi proşti pe planeta asta.

Fals! Suma proştilor de pe planetă, este (aproape) proporţional egală cu suma deştepţilor. Matematica e simplă. Dacă ar fi mai mulţi proşti pe planetă, nu citeai acum aberaţia asta pe internet, ci pe o hârtie lipită cu scuipilici, de un copac.

Sunt prea mulţi deştepţi pe planeta asta.

Fals! Dacă ar fi mai mulţi deştepţi, decât proşti, am trăi undeva pe Marte. Sau cel puţin într-un altfel de timp. Paradox: Nimeni nu e deştept, nimeni nu e prost. Sunt doar unii mai deştepţi şi unii mai proşti. Fără deştepţi, nu ne-am da seama că suntem proşti. Şi fără proşti nu ne-am da seama că suntem deştepţi.

Şi multe altele. Mi-e cam lene să scriu azi. Haha. Dar pot să mai însumez câteva. Aşa pe sfârşit.

Pământul nu e rotund, e oval. Raiul şi iadul, au graniţă comună. Câteodată chiar pe pământ. Răul n-ar exista fără bine şi nici binele fără rău. Zămbetul nu se naşte fără tristeţe şi nici tristeţea n-ai cunoaşte-o fără bucurie. Deşteptăciunea nu ţi-o poţi descoperi, decât atunci când eşti prost. Şi nici prostia, decât atunci când eşti deştept. Urât fără frumos nu poate exista. Şi nici frumos fără urât. Nimic din lumea asta, nu e exact. Nici măcar ştiinţele exacte. Cum aşa?! Păi întreabă-i pe ăia de încă mai fac calcule, analize, studii. Nu există pace, fără război. Şi nici război fără pace. Nu există linişte fără gălăgie şi nici gălăgie fără linişte. Nu există cer fără pământ şi nici pământ fără cer. Nu există lumină, fără întuneric!

Există doar un singur adevăr absolut! Ne naştem, ca să murim. Nu numai noi. Totul. Până şi ăsta e un paradox.
Există doar două certitudini în viaţa ta. Te-ai născut şi vei muri.

Restul, este paradox, acţiuni care nasc alte acţiuni şi rezultate, alegeri şi incertitudini. Tot ce se întâmplă în jurul tău, este o pietricică, pe care altcineva a aruncat-o în apă, sau poate chiar tu, iar valurile născute, te influenţează, pe tine. Nimic nu e cert. Totul este paradox.

Haha. Hai. Nu fi trist. Am glumit. În viaţa ta, totul e perfect. Haha. Bună dimineaţa.