Aventuri din epoca Covid – Episodul 3

Ganduri date spre citire, in data de:

Săru-mâna, bună ziua, să trăiți.

Încep cu o paranteză. Tanti Emag, dacă-mi trimiți 2-3 mail-uri pe zi, cu sfaturi inutile despre cum să stau în casă în epoca lui Covid, cum să cumpăr nimicuri, sau cu oferte inexistente (pentru că, hei, mai sunt și alte magazine pe online și ce să vezi, putem să comparăm prețuri), ăsta nu se mai numește newsletter. Se numește spam.

Știu, știu, săru-mâna, mă pot dezabona, că de-aia am telecomandă. Dar parcă nu de asta a fost inventată funcția newsletter, nu?! Zic și eu. Că poate o fi vreun domn, o doamnă acolo în fund la butoane și dacă tot trimite 3 mail-uri pe zi, măcar să trimită ceva competent, coerent, consistent, concludent, conștient, complezent. Mai știam câteva cuvinte cu ”co”, dar nu-mi mai vine decât ”covid” acum.

Mă rog. Numa’ probleme în lume.

Am fost la cumpărături ieri. În Kaufland era plin de doamne și domnișoare îmbrăcate în pantaloni de trening, de yoga, sweatpants și alte îmbrăcăminți din-ăstea ușoare.

A fost frumos, ce să mai. Am trăit, așa, un sentiment de apartenență, că și eu eram tot în trening. Singura diferență e că, după fundul meu nu cred că se uita nimeni. Cred.

Problema e că, nu am știut la ce să mă uit prima oară: la unduiri și forme sau după pătrunjel. Pătrunjel n-am găsit. Sau nu mai era acolo unde era de obicei. Nici nu știu dacă-mi trebuia pătrunjel. Oricum, ce e pătrunjelul?! Nu e vital. Am luat pâine.

Totuși. M-am simțit un pic ca înainte de revelion. La raftul de cărnuri de pui, era un domn care se uita la niște pulpe (nu la ălea de mai sus, la ălea mă uitam doar eu). A luat una, a pus-o în coș. A mai luat una, a pus-o în coș. A mai luat una, a pus-o în coș. A mai luat una, a pus-o în coș. S-a uitat lung la coș, s-a uitat lung la cutia cu pulpe, a luat toate pulpele din coș și le-a pus înapoi în cutia din raft. După care a luat toată cutia și a pus-o în coș. Ia-le tu pe toate, ghiolbane. Lasă că noi ne luăm aripioare.

Și. La raftul de legume sunt niște tăvițe din-ălea, cu legume de supă. Două cepe mici, doi morcovi, un pătrunjel, o bucățică de țelină. Ieri, la raftul unde se găsesc tăvițele ăstea, mai era doar una. Doar una! Am sărit pe ea ca leul pe gazelă, am aruncat-o în coș și mi-am văzut de drum la raionul de legume. Victorie!

De scurtă durată, din nefericire. După un timp, am observat că tăvița avea o problemă. Pătrunjelul era scofâlcit. Țelina era strivită, zemoasă și de o culoare incertă. M-am dus și am pus tăvița la loc. Că nu puteam să iau așa ceva.

Cât m-am mai învârtit eu pe la legume, cel puțin 4 cetățeni și cetățence au efectuat exact aceeași acțiune. Luat tăviță, pus în coș, privire de victorios, întors după 1-2 minute, pus tăvița la loc. Din nou, sentimentul de apartenență.

Cum ziceam, numa’ probleme. Altfel, voi bine?

#AventuriDinCovid #MiSeÎntâmplăLucruri #ÎnchideCăTeSunEu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *