Contemporani cu istoria

Ganduri date spre citire, in data de:

Mă. Eu nu înțeleg ce-i cu plângătoria și cu văicăreala asta prin toată țara. Măi, oameni buni. Măi, oameni buni! Deschideți ochii, vă rog. Voi nu realizați. Suntem contemporani cu istoria!

Voi înțelegeți ce vremuri trăim?! Istorice, vă zic! Păi, numai fiți atenți ce se întâmplă anul ăsta. Ce s-a întâmplat de când a început chiar.

1. Prima vizită a unui prim-ministru nipon în România. Moment istoric! Bine, l-am trimis la plimbare. Că noi nu suntem în stare să primim și să vorbim respectuos. Darămite să fim ospitalieri cu oamenii.

Suntem ca nenea ăla bătrân, care te prinde cu cracul pantalonilor agățat în gardul lui, după ce-ai încercat să-i furi merele din curte. Și care te dojenește, părintește, așa.

– Ce-ai cătat, mă nene, mă, aici?! Nu stăteai tu mai bine acasă?! Uite ce-ai pățit.

2. Prima femeie prim-ministru din istoria României! Moment istoric! Bine, n-o califică nimic pentru postul ăsta. Dar absolut nimic. Și am putea s-o numim, direct, prim-sinistră.

Și asta nu pentru că e femeie, sau pentru că arată nu știu cum (mi se rupe), să nu fiu înțeles greșit. Ba dimpotrivă. Mi-ar plăcea să avem parte de un matriarhat. Pentru că în România avem niște femei care sunt foarte capabile spre cele mai capabile. Numai eu cunosc câteva, aici pe Facebook.

Așa. Deci, mi-ar plăcea să avem parte de un matriarhat. Partea proastă e că, ca orice alt lucru în România, în loc de matriarhat avem parte de țațiarhat. Unde niște tăntițe de-ăstea slab pregătite, fac de râs nu numai femeile, dar și restul poporului, cam peste tot pe unde apar. Mă rog.

3. Anul ăsta facem 100 de ani! Băi! O sută! Moment istoric! Vă dați seama despre ce vorbim? 100 de ani de când facem numai alegeri proaste. Păi, frații și surorile mele. Noi am putea să intrăm direct în cărțile de istorie, politică, economie și câte și mai câte. Și nu în cărți normale. În de-ăstea renumite, scrise pe la Oxford, Cambridge, de mari autori.

Deja văd titlurile. ”Țara care 100 de ani a făcut doar alegeri greșite”. ”100 de ani de prostie”. ”100 de ani uniți în simțiri și prostie”. (Știu, te așteptai să zic ”cuget”. Dar de unde.)

Păi, voi vă dați seama despre ce vorbim aici? O să ne studieze ăștia la școlile de politică, de istorie, de economie.

4. Instaurarea democrației chinezești! Model de succes. Moment istoric! Ah. Stați așa, că poate nu știți ce-i aia democrație chinezească.

E atunci când ai un singur partid, care joacă la fel de singur destinul unei țări… la păcănele. Un singur partid care numește, scoate, bagă la conducere, pe linie de partid, cetățeni care sunt civilizați, neconflictuali și deosebit de comunicativi.

Mă rog. În general, o democrație în care ai impresia că ești liber, ai impresia că se face pentru tine, ai impresia că poți să faci ce vrei, dar… nu. Nu ești liber, că dacă zici ceva greșit ți se bagă pumnul în gură. Nu se face pentru tine cam nimic. Și poți să faci ce vrei atâta timp cât stai în poziție de drepți sau/și pupi mâna tătucilor.

Așa. Și câte și mai câte. Vă zic. Suntem contemporani cu istoria. Numai fiți atenți ce probabilități mai există.

– Cel mai mare curs leu-dolar/euro înregistrat vreodată;
– Cele mai corupți-friendly legi de pe planetă;
– Cea mai mare rată a sărăciei din ultima sută de ani;
– Și probabil cea mai mare rată a șomajului;
– Cele mai mari prețuri din ultimii 27;
– Anul în care (dacă o luăm matematic) o să schimbăm 3 prim-miniștrii.

Și probabil…
– Cel mai mare protest înregistrat vreodată în România (în 20 ianuarie).

Serios acum. Oameni buni! Suntem contemporani cu istoria! Nu vă mai văicăriți atât.

Gândiți-vă numai ce istorii fantastice o să le mai povestiți nepoților. Numai imaginați-vă. Mă rog, ăștia dintre voi care o să mai apuce să aibă nepoți.

Deja mi se încrețește pielea. Bine, nu de la emoție. Am stat prea mult cu mâinile în apă.

Mă rog. Bună dimineața, cum ar veni! Că dimineață sigur e.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *