Mă. M-am luat cu flori, fete şi băieţi, Oscaruri şi alţi pereţi… şi am pierdut din vedere lucrurile importante. Mai trageţi-mă şi voi de mânecă dacă vedeţi că derapez sau stau prea mult pe planeta mea. Aşa. Am răsfoit şi eu un pic Mediafax-ul azi. Ca să văd ce se mai întâmplă în lume, nu de alta. Iată ce-am aflat. (Ştiu, voi le ştiţi deja.)

1.) Regele Mihai a anunţat că se retrage din viaţa publică. La 94 de ani. Păi, era şi timpul nene. Că unde te uitai pe la televizor, numai de el dădeai. Nu era un eveniment pe care să-l scape. Peste tot, frate! Au ieşit hipsterii în pieţe, regele îi conducea. S-au dezbătut legi, regele în fruntea oştilor. Chestii cu copii, săraci, probleme grave pentru ţară, regele cu pieptul dezgolit în faţa gloanţelor. Nici nu pot să-mi imaginez când şi cum a avut atâta timp pentru viaţa publică.

Mi-a plăcut totuşi, cum chestia asta a trezit toţi monstruleţii. Ăştia iubitori de regalitate, care au citit cartea de istorie din 3 în 3 pagini. Sau doar pe copertă. E plăcut să vezi cum se aduc osanale, plocoane şi se înalţă ode. E ca atunci când treci pe lângă biserica unde se pupă moaştele. Te uiţi peste gard şi exclami în gând: hăhă, uită-te şi la ăştia.

2.) Brânza românească e cea mai mare nenorocire de pe planetă. Mai ales aia de Brădet. Să nu mai mâncaţi brânză românească, în viaţa voastră.

Aia adusă de peste mări şi ţări. Aia e bună. Aia care vine împachetată frumos. Care are gustul ăla puternic de „prea ca la ţară”. Aia care de la ieşirea din fabrica în care a fost procesată, se urcă într-un camion şi într-o săptămână ajunge în România. Şi care mai stă vreo câteva zile la păstrare prin diferite depozite. Şi care după două săptămâni ajunge în sfârşit pe rafturi. Dar care, după ce o cumperi, are un gust desăvârşit. Şi bun. Şi divin. Şi fantastic.

Aia e bună! Aia să o cumpăraţi. Şi mai lăsaţi-mă cu românismele ăstea cu „cumpără de la producătorii locali”. Ăstea-s pentru proşti. Economia duduie atunci când importăm. Că de exportat, nu prea avem ce.

3.) Remus Cernea s-a pupat cu o fată. Mândrie naţională. Ar trebui să facem o zi specială pentru ocazia asta, pe care să o sărbătorim cumva în fiecare an. Ziua pupatului. Sau ceva.

Oricum. M-am simţit ca un tată. Mândru. Bucuros. Cumva. E ca atunci când îl duci pe băiat, pentru prima oară, la fete de noapte. Uită-te mă la el, mânca-l-ar tata pe el. Cum iubeşte el fetele.

Dacă mâine apare şi Bote măritat, ăsta, însurat… e clar. Se întâmplă lucruri în lume.

Gata. Cam atât. Mă retrag pe planeta mea, că trebuie să plantez castraveţi, aloe vera şi gingo balboa.

Spor la treburi!