Inca nu-i pierdut razboiul…

Ganduri date spre citire, in data de:

RomaniaN-am mai scris de mult pe blog. O tonă de treabă am avut anul ăsta. Mă rog. Recuperez acum, că m-am trezit cu unele gânduri și trebuie să scap de ele, că dacă le țin înăuntru o să mi se scurtcircuiteze neuronul și-așa bolnav.

1. Dacă acționăm agresiv, o să spună că ăștia suntem, că se așteptau la asta și că de fapt ei cu asta se luptă. Cu grupuri de interes, sorosiști, stat paralel și altele. Că ei se luptă să ”construiască” o țară curată, independentă, puternică. Practic le vom da apă la moară. Și naivii și ăia mai puțin pregătiți la tavan vor crede.

2. Dacă nu acționăm, o să spună că suntem fraieri și o să-și confirme și consolideze statutul de atotputernici spre grup dictatorial. Și o să facă ce vor ei din toată țara asta. O să ne facă pe toți din pix, cu buboși, mafioți și slugi, puși pe post de înaintași și prezentatori de vești rele.

3. Acum, eu sunt un pesimist convins. Nu cred că e o luminiță la capătul tunelului până nu văd luminița. Merg prin beznă cu tine, dar n-o să cred până n-o să văd. Pesimist.

Însă. Nu cred că războiul ăsta e pierdut. Nu e. Vin alegerile în doi ani și atunci trebuie să dăm lovitura decisivă. Tot ce trebuie să facem pân-atunci, este să-i împiedicăm să-și ducă planurile la sfârșit și să aducem lumea, pe restul, în barca noastră, să-i facem să vadă. Iar de-abia peste doi ani, putem considera că războiul este câștigat sau pierdut. În momentul ăsta, nu e. Mai sunt o grămadă de oameni buni care sunt încă pe baricade. Asta venind de la un pesimist, din nou.

4. Nu știu de ce am eu boala asta, dar o am. Privesc lucrurile de sus, pe planșa mare, de la nivel macro. Mi-e frică de un singur lucru. Grecia.

Să nu ne căcăm pe noi. România este o țară mare, teritorial (uită-te pe harta țărilor europene ca să înțelegi), destul de puternică, cu potențial economic și cu resurse destul de mari (indiferent cât s-a furat din ’89 încoace). Și n-o zic dintr-un sentiment de patriotism exagerat. O zic la rece.

Încă deținem resurse, aur, păduri, agricultură și multe altele. Sunt aici. Pe o plantație mare, cu un număr mic de locuitori, comparativ cu mărimea ei, din care mulți sunt slabi, cu capul lăsat (că sabia nu-l taie), ușor manipulabili și puternic influențabili.

Acum. România asta e și o încăpățânată. Nu muncește pentru ce are. Nu valorifică. Și nici nu prea vinde. Și nu din cauză de nu știu ce sentimente de sustenabilitate sau de patriotism, naționalism și altele asemănătoare. E prea mare corupția, caracatița, și nu reușești să îi plătești pe toți ca să pui mâna pe resursă.

Cum faci (din nou, la nivel macro) să pui mâna pe plantația asta? Simplu.

În primul rând, trebuie să spargi populația locuitoare în cât mai multe grupuri. Religioși contra ne-religioși, săraci contra bogați, educați contra ne-educați, băgați în politică contra ne-băgați în politică, partid contra celorlalte partide și așa mai departe. Construiești un copac de motive, prin care poți să spargi o populație relativ mică, în multe grupuri și grupulețe, care ar fi în stare să se vândă unii pe ceilalți doar ca să scape de ”ăia”. Și într-o țară balcanică, cu sângele fierbinte, nici nu e foarte greu.

În al doilea rând. Cât timp se ceartă oile, prin oameni bine puși în anumite locuri, poți să subminezi liniștit economia. Mărești pensii și salarii incontrolabil, dărâmi antreprenoriatul și le dai la gioale cu fiecare ocazie, subminezi moneda, sistemul fiscal, justiția, educația, infrastructura și toți pilonii care țin un stat în linie dreaptă. Faci dintr-un stat care merge (să zicem), unul falimentar. Și din nou, nici asta nu e foarte greu de realizat într-o țară condusă de corupți. Trebuie doar să-i sprijini pe cei mai corupți.

Și în ultimul rând, după ce ai făcut toate ăstea, începi să cumperi. Grecii și-au vândut insule ca să scape de datorii. Cât de repede crezi că va vinde România resurse, aur, păduri și multe altele doar ca să iasă dintr-un căcat pe care tot noi l-am făcut?! Cât de repede crezi că ne vom vinde unii pe alții sub promisiunea falsă a unui viitor mai bun?!

Mă rog. Paranoisme și conspiraționisme. Nu mai știu ce-am vrut să zic. Și m-am întins iar ca popa la slujba de duminică.

Războiul nu e pierdut. Nu e. Dar mi-e frică de un singur lucru. Mi-e frică de Grecia.

#muiepsd #demisiaRudotel #demisiaCiorbea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *