Mă, deci, m-am uitat la Pocahontas vs. Predator… ăsta, Prey, Skull, Predator 2022, că nici nu mai știi cum îl cheamă pe film. Așa. Deci m-am uitat la acest film.

Eu nu știu ce s-au chinuit băieții ăia de dinainte, de-alde Schwarzenegger, Danny Glover, Adrien Brody, Thomas Jane și alți testosteronezi de-ăștia, să bată extraterestrul ăsta venit la vânătoare. Serios acum. Ăștia majoritatea cu pregătire militară, arme care mai de care, pistoale, mitraliere, tunuri, arzătoare, chestii, s-au tot chinuit să-l bată pe Preda (așa îi zic eu, că suntem prieteni). Păi dacă puneau și ei mâna pe o carte de istorie, aflau că acum 300 de ani, o fătucă dintr-un trib mic dar sărac, l-a bătut pe ăsta cu un topor, o sfoară și 3 alunecări de care ar fi fost invidios și Messi. Păi, ce bărbați sunteți voi, bă?

Mă rog. Fac un pic de spoil acum, dar asta e, va trebui să te uiți la el oricum, că trebuie să vezi dacă am zis ceva corect.

Așa. Deci. Acum 300 de ani, într-un trib mic dar sărac, era o fată care își dorea să devină vânător. Cum ar veni, să răzbească în lumea bărbaților ăștia nenorociți. Partea bună e că, nu numai că avea capabilitățile necesare, dar îi și surclasa pe mulți dintre vânătorii tribului. Doar că, ea ca să devină vânător, trebuia să-și vâneze kühtaamia (zi chestia asta cu voce tare). Kühtaamia asta trebuia să fie o bestie, un animal mare, ceva. Nu mergea cu pește. Așa. Bestia asta, dacă o prindeai, deveneai oficial vânător. Mă, nu știu cum s-a făcut, dar bestia de a trebuit s-o vâneze asta mică, era chiar Preda.

Mă rog, nu mai dau mult din casă. Ideea e că l-a bătut pe-ăsta de l-a uscat, împachetat și feliat. Julienne. Ce să mai. Bine, au mai murit câțiva indieni pe-acolo și ceva franceji, până a reușit ea performanța, dar oricum. Una e să bați o pumă și alta e să bați un Predator care chiar în fața ochilor tăi a bătut un urs și l-a ridicat deasupra capului.

Da. Filmul este exact ce te aștepți să fie. Bătaie, sânge, suspans, chestii extraterestriale, plus indieni. Și realistic as fuck. Ăla cu lasere, arme de-ălea cu senzori și tot felul de gadgeturi, ia bătaie de la fata asta care mâncase ceva păpădie, avea un topor legat cu sfoară că se tot plictisea să alerge după el și niște mișcări de fotbalist kung-fu la Real Madrid.

Ah, să nu uit. Sunt câteva dialoguri care sfidează definiția clișeului. Adică, știi tu, de-ălea de indieni. Exemplu:

– Trebuie să găsești puma.
– O s-o găsesc.
– Știu. Fiindcă n-ai încotro.

Bine, acum să nu mă cac pe mine, eu am ținut cu Pocahontas încă din primele minute ale filmului. Ia mai dă-i în mă-sa și pe indienii ăia. Bine că numai voi puteți să vânați. Ia faceți loc, să vedeți ce face asta mică. Un fel de Simona Halep a vânătorii prin teritoriile Comanche. S-a antrenat pe zgură, dar când a intrat pe iarbă, a bătut tot. Bravo!

Apreciez totuși că rolul principal este ocupat de o actriță care are rădăcini native și chiar face parte din Fort Peck Sioux Tribe.

Cam atât. Dacă n-aveți ce să faceți, ce să mai citiți, la ce să vă mai uitați, e seară și vă plictisiți, aruncați o privire la filmul ăsta. N-o să vă pară rău. Nici bine, cred, dar oricum.

Altfel? Voi bine, eu?