Si-n a saptea zi…

Ganduri date spre citire, in data de:

GalagieÎți dai seama?! Se trezește Dumnezeu într-o duminică dimineață. Se întinde el un pic, se scarpină în barba lui albă, își aranjează capotul alb-pufos, se uită pe geamul lui ceresc…

– Băi, ce-am mai muncit și săptămâna asta. Bine că-i duminică, să mă odihnesc și eu un pic.

Bine, noi ne închipuim că se scarpină în barbă, că nu știm exact cum arată. Ar putea să arate ca Brad Pitt, sau ca vreun cântăreț de-ăla grec, de suspină toate cucoanele după el. Nu știm. Așa…

Se întinde el, se uită pe geam…

– Gizăs! (Nu, nu se uimea. Îl striga pe fii-su.) Fiule! Ia vino un pic încoace.
– Da, tată!
– Bă. I-ai luat și tu lu’ maică-ta niște flori? O ciocolată, ceva? Că a fost ziua ei.
– Da, tată. I-am luat. Cum să nu…i le-am și dat deja.
– Bravo. Bun băiat. I-ai zis că sunt și din partea mea?
– Da, tată.
– Bun băiat. Auzi. Vezi că azi e duminică. Mi-am pus niște bere la rece. Mi-am downloadat niște filme. Mă bag și eu la un Counter-Strike.
– Da, tată…
– Mă. Ai grijă. Să nu mă deranjeze nimeni! E clar?! Doar dacă e vreo apocalipsă, ceva. Dar nu de-aia mică. Dacă e de-aia mică, nu sunt acasă. Să se ocupe Dragnea de ea. În rest, azi să nu fiu deranjat. Clar?!
– Da, tată.
– Bine fiule. Bravo. Bun băiat.

Zis și făcut. Gizăs pleacă la bucătărie. Dumnezeu al nostru se pune pe fotoliul lui de gamer (alb și pufos, evident) își desface o bere și se bagă la un Counter-Strike.

Băi. Și cum se juca el așa, după vreo jumătate de oră, aude pe geam, de-afară…

– Doamneeeee miluieeeeșteeee! Apăăărăăă și păzeeeșteeee!

Își dă el volumul la maxim în căști… Dar, de unde. Tot se auzea.

– Doamneeeee miluieeeeșteeee! Apăăărăăă și păzeeeșteeee!

Enervat și iritat, se ridică din fotoliu și aruncă o privire pe geam…

– Gizăs! (Nu, nu se uimea. Îl striga pe fii-su.) Ia vino un pic la mine.
– Da, tată!
– Mă. Ce-i cu hărmălaia asta pe-afară?! Nu ți-am zis că nu vreau să fiu deranjat?! O zi am și eu de odihnă și nici atunci n-am liniște?! Ce paștele cailor?! (Că Dumnezeu nu înjură. Că el e milostiv. Dar are ceva cu caii…)
– Păi… păi..
– Păi, ce?! Explică-mi!
– Păi, tată, azi e duminică.
– Așa…
– Și… și… merge lumea la biserică.
– Așa. Bun. Bravo. Tot nu înțeleg ce-i cu gălăgia.
– Păi, tată, de când cu tehnologia asta, toți popii și-au pus boxe la biserică. Și, no, duminica, când e slujbă, dau drumul la ele…
– Băi, ești nebun?! Serios?!
– Da, tată. Adică nu. Adică da. Sunt serios. Nu nebun.
– N-am văzut așa ceva…
– Vrei să mă duc jos să rezolv eu problema?!
– Nu mai… că mi-a trecut tot cheful. Și dacă te trimit pe tine, parcă văd că iar te găsesc agățat pe undeva.
– …
– Mă duc să mănânc ceva. Că mi-au stricat ăștia tot cheful de CS. Mai bine-l trimit pe Lucifer să rezolve, că ăsta are talent la stricat.
– Cum crezi, tată…
– Nu mai cred nimic. Închide geamurile, că m-au disperat ăștia.
– Le închid…
– Auzi… Ceva fulgere nu mai am? Că dacă plasez unul bine, cu un scurt-circuit am rezolvat problema.
– Nu mai sunt, tată. Așteptăm de la atelier, să ne facă altele.
– Păi?! Ce-am făcut cu ele?!
– Le-ai dat ălora de la Coaliția pentru Familie. Să îi pedepsească pe ăia care nu-s ca ei….
– Pfff. Cum ficat?! Eram beat?..
– Nu știu, tată.
– Păi… și?! Ce-au făcut cu ele.
– Nimic, tată. S-au curentat la căpuț cu ele. Că ălora, dacă le dai și-un băț de chibrit, și-l bagă-n ochi.
– Ah. Bun. Perfect. Hai că mă duc să mănânc.
– Poftă bună.
– Maică-ta e acasă?!
– Nu. A plecat la piață.
– Aham. Bine. Mă duc să mănânc. Închide geamurile, că nu vreau să-l aud pe disperatul ăla cu ”Doamne miluiește”. Toată săptămâna i-am miluit, dar n-ar fi zis nici unul nimic. Nici pâs. Dar acum îmi urlă-n boxe…

Și uite-așa, un popă și un set de boxe, i-au stricat duminica lui Dumnezeu. Bine, și mie, că stau lângă biserică. Și nu pot să-mi țin geamurile deschise duminica. Că urlă afonul ăla în microfon. Dar eu sunt neimportant. Mă rog.

#ViațaLângăBiserică #DjMisticCuBoxeleLaMaxim #FieCa #ThuamneAjută #ȘiMiluieșteEvident

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *