Valhalla Rising (2009)

Ganduri date spre citire, in data de:

Valhalla RisingSalut. Am uitat să vă recomand un film.

După ce am trăit cea mai mare dezamăgire a anului cu comedia intitulată prost ”film horror” IT (2017), a trebuit să mă tratez. Și spun că e comedie, pentru că IT nu este nimic altceva decât un film ușurel, umflat de un PR puternic și de habarniști în filme horror. Ca să nu mai zic de actoria de debut, predictibilitatea, cinematografia mediocră și povestea numai bună pentru copii de vârstele celor din film. Dacă încercau să se apropie mai mult de scriitura lui Stephen King, poate alta era senzația. Dar așa… Mă rog, să trec peste că nu vreau să supăr marii cunoscători în ale filmelor.

După cum spuneam. Un film slab. Și a trebuit să mă tratez. Și la momentul respectiv am ales pentru tratament un film din sfera nordică. Care, că tot vorbim, încă o dată ne confirmă că nordicii sunt o putere în cinematografie.

Valhalla Rising (2009)

Deși trecut cu vederea de către criticii internaționali, Valhalla Rising este un film care nu numai că îți trezește tot felul de sentimente contradictorii, dar îți și ridică părul de pe mână. Și nu, nu este de categorie horror.

Valhalla Rising este un festin din punct de vedere cinematografic. Și chiar dacă povestea pare înceată pe alocuri, vă garantez că această oră și jumătate va fi un câștig pentru voi. Filmul este unul care ar putea ușor să se încadreze la minimalism cinematografic, dar care paradoxal pune în valoare imaginea și cinematografia de calitate.

Dialogurile sunt puține. Ba chiar de multe ori ai impresia că te uiți la un film fără. Dar filmul îți trezește celălalte simțuri, sentimente, stări. Și te lovește la interior, așa cum ar trebui să o facă orice film bun.

Filmul e plin de violență, de cruzime și de cadre rupte din altă realitate. Și cu niște twist-uri pe care s-ar putea să le pierzi dacă nu ești atent. Așa cum spuneam, un adevărat festin cinematografic.

Mă rog. Dacă ești fanul filmelor comerciale s-ar putea ca ăsta să nu-ți placă. Mai mult, s-ar putea să nici nu-l înțelegi. Dar până apare Deadpool 2 (pe care îl iubesc), poate-l încerci pe ăsta. Așa, când ai timp.

Sub mâna îndrumătoare a lui Nicolas Winding Refn (pe care îl știm pentru Bronson, Drive sau The Neon Demon) Valhalla Rising ne spune povestea unui războinic, ținut captiv (sclav), în triburile scandinave dintr-o perioadă mai mult decât sângeroasă. Filmul îl are în distribuție (și cap de afiș) pe Mads Mikkelsen (știți voi, Hannibal Lecter), care oh man face un rol excepțional.

O să dau citire la o descriere de pe Cinemagia. Iar dacă sunteți curioși, puteți să aruncați o privire.

————

”În anul 1000 dupa Hristos, un războinic mut cu un singur ochi poreclit One-Eye este ținut prizonier de către capetenia de trib scandinav Barde și folosit pe post de concurent în lupte similare cu cele de gladiatori.

Ajutat de către un sclav pe nume Are, eroul cu puteri supranaturale reușește să îl ucida pe Barde și să evadeze, îmbarcându-se pe o corabie vikingă unde îl întâmpină un grup de pelerini creștini conduși de către Kare și Gudmund, al căror scop este să recupereze pământul sfânt al Ierusalimului…”

————–

Restul poveștii, va trebui să-l descoperiți singuri.

Așa cum spuneam. Un festin cinematografic. Dar nu pentru toată lumea. O școală de cinematografie nordică. Și un exemplar excelent, pentru cei care înțeleg și altceva în afară de filmele cu un PR bun.

Vă recomand, Valhalla Rising. Vizionare plăcută!

http://www.imdb.com/title/tt0862467/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *