Azi dimineaţă, am purtat o convorbire pe online, cu o prietenă foarte bună. Iniţial am avut de discutat nişte chestii serioase, însă discuţia a luat o întorsătură ciudată, când am început să discutăm despre altceva. Acum, poate multora dintre voi, nu o să vi se pară amuzantă. Discuţia. Însă mie, mi s-a părut hilară de-a dreptul. Vorba aia, am râs cu muci. Aşa că, cu voia dumneavoastră şi evident cu permisiunea co-autoarei, vă redau o discuţie, de oameni de orice fel, mai puţin normali.

Sergiu: – Ăştia construiesc un bloc, în faţa blocului meu.

Nicole: – Buun.

Sergiu: – Acum, blocul e ceva de beton, aşa, o chestie.
Sergiu: – Şi are 5 etaje, până acum.

Nicole: – Deci mai mare decât al tău. (bloc)

Sergiu: – Dar, de când a început construcţia, mie mi s-a părut ceva ciudat.
Sergiu: – Când erau la parter, adică construiau parterul, a apărut acolo o toaletă, din aia ecologică.
Sergiu: – Printre fiare, printre betoane, pe-acolo.

Nicole: – Ca să îşi facă şi oamenii nevoile fiziologice..

Sergiu: – Ştii toaletele ălea, de apar pe la festivaluri, de plastic.
Sergiu: – Da, aşa, bun.
Sergiu: – Dar, ciudăţenia acum vine.
Sergiu: – Cum se mai ridica un etaj, cum se ridica şi toaleta.
Sergiu: – Adică, dacă ar fi sa o iei treptat, de când a început construcţia, toaleta tot pe zona aia este, doar că ea s-a tot urcat cu etajele.
Sergiu: – Înţelegi oare ce spun?
Sergiu: – Se face parterul, apare toaleta în locul Z. Se face etajul 1, toaleta tot în locul Z, dar la etajul 1.
Sergiu: – Întrebare: blocul până acum, nu constă decât în pereţi de beton, altceva nu e prin el. Unde se duce, ce se face, în toaleta aia?

Nicole: – Hahahahaha!
Nicole: – Se evaporă instant?

Sergiu: – … no ideea men… no ideea..
Sergiu: – Deci, nu e nici o conductă, nimic în blocul ăla.
Sergiu: – Doar pereţi de beton.

Nicole: – Mă gândesc că are şi ea un bazin de colectare.
Nicole: – Şi o golesc ăia from time to time.
Nicole: – Dar, cum o golesc? Asta este întrebarea.
Nicole: – Aruncă căcatul de la etaj?

Sergiu: – Hahahahahha!
Sergiu: – Deci, ca să-ţi închipui ce curiozităţi am eu, aşa, când stau şi mă uit pe geam.

Nicole: – Şi eu aceeaşi curiozitate aş avea.

Sergiu: – Nu-ţi mai spun. Înainte să se apuce de construit, au adus macaraua.
Sergiu: – Şi stăteam şi mă uitam la macara. Este un stâlp/picior din ăla mare şi un braţ.
Sergiu: – Şi mă întrebam. Bă, de unde dracului se conduce macaraua asta?!
Sergiu: – Cabina sus nu avea, cabina jos nici-atât. Unde se ataşează macaragiul?

Nicole: – De la etajul 5, din baia ecologică!
Nicole: – Am descoperit misterul acum.

Sergiu: – Hahaha. Neaaah. Tehnologie tată!
Sergiu: – E manevrată wirelles, cu joystick!
Sergiu: – Stă un Dorel din ăla şi toată ziua se învarte pe acolo, cu joystick-ul în mână.
Sergiu: – Hahahha, cică de la etajul 5, din baia ecologică.

Nicole: – Păi clar. Şi tot caca ăla, îl pun în fundaţia fiecărui etaj.
Nicole: – Şi uite aşa, în blocul ăla poţi să te muţi după ce te însori.
Nicole: – Să zici că ai casă de căcat, ca să nu îşi bage nimeni nasul în ea..

Sergiu: – Eu cred că s-a supărat patronul pe dorei, că se mişcă încet şi le-o fi zis:
Sergiu: – Bă, mai construiţi odată blocul ăsta de căcat?
Sergiu: – Şi eu au luat totul ad literam….

The end. Restul e cancan. Haha!