Așa. Hai că a trecut peste noi și cea de-a 95-a ediție a premiilor Oscar. Mai e un pic și vom sărbători centenarul. Adică 100 de ani de filme, de actori, de momente, de lacrimi, de bucurie, de tot felul de emoții, mai bune sau mai puțin bune, de excelență în cinematografie. Dar, să nu ne aruncăm prea departe, că mai e până atunci.

Astăzi povestim un pic despre ce s-a întâmplat în noaptea asta la celebrul Dolby Theatre din Hollywood, acolo unde în fiecare an se ține Academy Awards, premii acordate de Academia Americană a Artelor și Științelor Filmului (Academy of Motion Picture Arts and Sciences), sau pe scurt, Oscarurile.

Începem cu curiozitățile.

– Anul ăsta, organizatorii au înființat (pentru prima oară în istoria acestui eveniment) o ”echipă de criză”. Această echipă are rolul de a se ocupa (instant) de evenimentele neprevăzute cu potențial disruptiv. Ca să nu mai ziceți că Will Smith nu-i bun de nimic.
– Anul ăsta, covorul roșu de la Oscaruri, n-a fost roșu. A fost ”șampanie”. Deși cred că am observat cu toți trend-ul ăsta de ceva vreme, explicația organizatorilor a fost că: a fost inspirată de apusul soarelui, văzut de pe o plajă cu nisip alb la „ora de aur”, cu un pahar de șampanie în mână, evocând calm și liniște. Mă rog. Nu cred că are nimic cu nervii lui Will Smith de anul trecut. Haha.
– Mâncarea pentru invitații evenimentului a fost pusă în farfurii de chef Wolfgang Puck, un veteran al bucătăriei pentru Oscaruri. Te aștepți la ceva icre, specialități neauzite, chestii? Nah. Anul ăsta, invitații au gustat mini fish and chips, plăcintă cu pui, paste, batoane de orez și vegan pizza. Mă rog, hai să nu fiu rău, s-au pus pe masă și trufe, somon, tartar și măcriș. Da, ai citit bine. De băut, s-a băut șampania lui Brad Pitt. Fleur de Miraval.
– Angela Bassett este doar a patra actriță de culoare care are multiple nominalizări la premiile Oscar. Ea își pune astfel numele pe o listă foarte scurtă de actrițe de culoare foarte talentate, cum ar fi Whoopi Goldberg, Viola Davis sau Octavia Spencer. Tot ca o curiozitate, nominalizarea ei este ceva ieșit din comun și fiindcă a fost primită pentru un rol într-un film din seria de filme Marvel. Hei! Era și timpul. Super-eroii cuceresc Hollywood-ul!
– Everything Everywhere All At Once, filmul cu cele mai multe nominalizări din acest an, devine încă un bastion de recunoaștere pentru cinematografia asiatică, dacă mai era nevoie de unul. Începând de la actori, până la regizori, producători și case de film, cinematografia asiatică produce, de la an la an, rezultate din ce în ce mai spectaculoase.
– Pe tot parcursul evenimentului s-a forțat foarte tare nota pe egalitate, diversitate, incluziune și familie. A reușit și Jimmy Kimmel să facă câteva glume despre asta. Not bad. Not bad at all.

Trecem un pic la moda de pe covorul roșu, că știu că vă interesează.

Încep cu câștigătoarea. Mi-a plăcut ținuta pe care a ales-o Michelle Yeoh. Arăta ca un porumbel, așa. De-ăla al păcii. Nu mi-a plăcut în schimb Cate Blanchett, care arăta ca și cum ar fi căzut direct din Thor: Ragnarok. Am apreciat curajul Rihannei, care este însărcinată. Mi-a plăcut și rochia cu volănașe în care era îmbrăcată Ana de Armas. Dar cred că femeia aia poate să se îmbrace în orice, tot bine ar arăta pe ea. Angela Bassett, arăta ca o floricică mov. Adică, mi-a plăcut. Cara Delevingne foarte sexy, într-o rochie roșie, care îi lăsa un picior afară. Astea doar așa, pe scurt, de pe covorul roșu. Că pe scenă, la prezentarea premiilor, a fost și mai frumos.
La băieți, mi-a plăcut din nou de Austin Butler. Cine îl îmbracă știe cum să i le potrivească cu el. John Cho mi s-a părut un pic la limita dintre formal și casual, dar într-un mod plăcut. Lui Pedro Pascal îi stă foarte bine cu gulerul ăla ridicat. Sau cum îi zice. N-am văzut nimic excentric la băieți. Doar pe ici-colo, câte-o culoare mai fistichie sau aprinsă. Fucksia!
Ce să mai. A fost bine. Am văzut un pic mai multă seriozitate la bărbați. Ceea ce era de așteptat de altfel. Și mai multă culoare la femei. Nu toate alegerile au fost fericite însă. Dar nu pot să arunc judecăți, pentru că eu mă îmbrac monocrom, deci habar n-am de absolut nimic atunci când vine vorba de modă și îmbrăcăminte.

Mergem mai departe.

Gazda de anul ăsta a fost prezentatorul Jimmy Kimmel. Care, din punctul meu de vedere, a fost o alegere bună. În afara discursului cursiv, omul face ce știe el mai bine. Prezintă. Nu spun că în edițiile trecute s-au făcut greșeli referitor la gazde. Însă, pentru acest tip de eveniment, ori aduci pe cineva care știe să țină scena, ori pe cineva care mișcă sala. Iar Jimmy Kimmel le știe pe amândouă.
Jimmy a ajuns în sală cu parașuta, ”aruncat” direct din avionul lui nenea Top Gun, ăsta, Tom Cruise. Și-a început monologul cu câteva glumițe la adresa Hollywood-ului și a filmelor reșapate care au invadat marile ecrane în ultimul timp (vezi Top Gun). Dar nu s-a oprit aici și i-a luat un pic în balon pe toți, începând cu Steven Spielberg, pe care nu l-a iertat din nici o direcție, Tom Cruise, Seth Rogen sau Pedro Pascal. Absolut logic, nu l-a iertat nici pe Matt Damon. Pe parcursul evenimentului a încălzit lumea cu glumițe bine puse la punct. Ba chiar a apărut pe scenă cu un măgăruș (chiar măgărușul care i-a mâncat degetul lui Brendan Gleeson în The Banshees of Inisherin). Haha.
A fost bine. Nu s-a dus la extrem, nu a forțat nimic. A făcut glume, așa, pentru toată lumea.

Și dacă tot vorbim despre prezentatori, facem o trecere în revistă și cu cei care au prezentat și oferit premiile.
– Julia Louis-Dreyfus și Paul Dano au prezentat un episod comic, despre costume și hainele pe care actorii ”uită” să le mai dea înapoi după rol.
– Antonio Banderas și Salma Hayek, ca de obicei împreună, au luminat scena cu prezența latino.
– Emily Blunt și The Rock parcă-s frații Pic și Poc. Nu numai că funcționează duo-ul ăsta pe care îl au ei, dar sunt și super amuzanți împreună. Mă rog, The Rock arăta ca o căpșună nefăcută supradimensionată. Dar tot amuzant.
– Pedro Pascal și Elizabeth Olsen au fost tare simpatici. Așa, ca niște copii, aspiranți la titulatura de nume mari ale Hollywood-ului. Mă rog, mai mari decât sunt deja.
– Hugh Grant și Andie MacDowell au adus înapoi un pic din strălucirea și sex-symbolismul de altă dată.
– Idris Elba și Nicole Kidman au arătat ca un fel de yin și yang al eleganței. No pun intended. Puteți să căutați pe net, vă dați seama imediat despre ce vorbesc.
– John Travolta a prezentat un moment emoționant, cu toți oamenii din industria filmului care s-au stins în ultimul an.
– Elizabeth Banks a prezentat premiul pentru cele mai bune efecte vizuale cu un urs lângă ea și cu o grămadă de glumițe bune. Nici nu știam că poate fi atât de amuzantă.
– Halle Berry și Jessica Chastain au fost două apariții absolut încântătoare. Hot&Sexy.
– Harrison Ford a prezentat vizibil emoționat premiul pentru cel mai bun film.
– Și pe ea am lăsat-o la urmă, doar pentru că îmi place foarte mult. Janelle Monáe e senzație!

La capitolul muzică, Lady Gaga a încântat audiența cu Hold My Hand, compus pentru reboot-ul Top Gun. Tot pe partea sentimentală și Rihanna a emoționat audiența cu piesa Lift Me Up, melodie de pe coloana sonoră a filmului Black Panther: Wakanda Forever. Iar pe final, ca anul trecut de altfel, am avut și momentul in memoriam. Unde Lenny Kravitz a dedicat o piesă celor care s-au stins anul trecut. Actori, muzicieni, cineaști, artiști, oameni din industrie. Spre surprinderea (și tristețea) mea, am recunoscut mulți dintre ei.

Trecem la premii și la ce s-a mai întâmplat pe scenă.

Mențiuni:
– Felix Kammerer, actorul principal din ”All Quiet on the Western Front” este la primul rol și primește la scenă deschisă mulțumirile regizorului Edward Berger. Oh wow.
– Și Paul Rogers, cel care a câștigat premiul pentru cel mai bun montaj, este la început. El fiind doar la al doilea film din carieră.
– Anul ăsta, în afară de diversitate, s-a pus foarte tare amprenta pe familie. Ceea ce nu știu dacă a fost deliberat, sau întâmplător. Am văzut pe scenă o grămadă de mulțumiri pentru părinți, frați, surori, bunici și pentru rude moarte. Mă rog. Și pentru Netflix.

Câștigători:
– Brendan Fraser și-a atribuit premiul pentru cel mai bun actor. Un premiu, pentru un actor care cu siguranță merită recunoștința. Eu zic că meritat. Asta și pentru că cei cu care împărțea categoria (Austin Butler, Colin Farrell, Paul Mescal sau Bill Nigh) nu erau chiar așa de aproape de jocul actoricesc pe care l-a făcut el. Poate doar Austin, dar nici acolo nu mă întind așa de tare.
– Chiar dacă n-a fost marele câștigător al serii, rămâne preferatul meu și și-a pus 4 statuete în raftul cu premii. All Quiet on the Western Front. Și n-o spun pentru că a câștigat acum, o spun de mult. Filmul este foarte bun. Încă de la Globurile de Aur am fost convins că filmul merită premiat, dar nu fusese nominalizat decât într-o singură categorie, spre surprinderea mea.
– La fel de meritat mi s-a părut premiul pentru cele mai bune efecte vizuale, Avatar: The Way of Water. Deși au trecut ceva ani de la primul film Avatar, franciza continuă să fie vârful de lance atunci când vorbim despre efecte vizuale. Și știu ce înseamnă să duci arta asta la alt nivel. Practic trebuie să revoluționezi tot ce s-a făcut până acum. Iar în Avatar exact asta se întâmplă. Din punct de vedere vizual.
– O altă surpriză plăcută pentru mine, premiul pentru scenariu adaptat pe care l-a primit Women Talking. Vă recomand filmul. Aș fi vrut mai multe premii pentru această dramă.
– La capitolul premii surpriză, nu știu neapărat dacă una foarte bună, premiul pentru cel mai bun sunet, pe care l-au luat sunetiștii lui Top Gun: Maverick. Ok, eu am înțeles că au stat să înregistreze avioane, whoosh, whaash și alte cele, dar nu înțeleg dacă asta chiar îi califică pentru premiul de cel mai bun sunet. Meh. E doar părerea mea.
– Tot o problemă cu câștigătorii din zona sunetul, Naatu Naatu. Mă rog, mai mult problema mea. Eu unul nu înțeleg piesa aia, sau de ce a prins așa de bine la publicul larg. E clar un lucru totuși, nu sunt pe aceași plantație cu mine. Câștigător pentru cântec original, Naatu Naatu. Serios?!
– Deși pe toate site-urile de specialitate i se dădeau deja cel puțin 3 statuete, marele pierzător al serii este filmul Tár. Nu spun că nu este un film bun, dar este supra-evaluat. Cel puțin din punctul meu de vedere.

Cam atât pentru moment. Înainte să vă arăt lista cu toți câștigătorii, trebuie să mai fac o mică paranteză. Spre deosebire de Globurile de Aur, la Oscarul de anul ăsta, parcă lumea a fost mai serioasă.
Adică, un pic, așa. Un nivel de profesionalism mai ridicat, sau poate abținere. Nu chiar atât de euforici, ci mai mult emoționați.
Mai aveam lucruri de zis, dar mi-au fugit din cap. Că a fost noaptea scurtă.

Ce să mai. Mi-a plăcut. Să mai facem și la anu’.

Și acum, lista cu câștigătorii premilor Oscar, a 95-a ediție, anul interstelar și interplanetar, 2023.

Cel mai bun film – Everything Everywhere All at Once

Cea mai bună actriță în rol principal – Michelle Yeoh pentru rolul din „Everything Everywhere All at Once“

Cel mai bun actor în rol principal – Brendan Fraser pentru rolul din „The Whale“

Cel mai bun regizor – Dan Kwan și Daniel Scheinert (Everything Everywhere All at Once)

Cea mai bună actriță rol secundar – Jamie Lee Curtis pentru rolul din „Everything Everywhere All at Once“

Cele mai bune costume – Ruth E. Carter – Black Panther: Wakanda Forever

Cel mai bun sunet – Top Gun: Maverick (Mark Weingarten, James H. Mather, Al Nelson, Chris Burdon și Mark Taylor)

Cea mai bună coloană sonoră – All Quiet on the Western Front (Volker Bertelmann)

Cel mai bun scenariu adaptat – Sarah Polley – Women Talking

Cel mai bun scenariu original – Daniel Kwan, Daniel Scheinert – Everything Everywhere All at Once

Cel mai bun scurtmetraj live-action – An Irish Goodbye

Cel mai bun scurtmetraj de animaţie – The Boy, the Mole, the Fox and the Horse

Cel mai bun actor în rol secundar – Ke Huy Quan pentru rolul din „Everything Everywhere All at Once“

Cel mai bun cântec original – Naatu Naatu (M.M. Keeravaani și Chandrabose)

Cel mai bun lungmetraj documentar – Navalny (Daniel Roher, Odessa Rae, Diane Becker, Melanie Miller și Shane Boris)

Cel mai bun scurtmetraj documentar – The Elephant Whisperers

Cel mai bun film străin – All Quiet on the Western Front

Cel mai bun lungmetraj de animație – Guillermo del Toro’s Pinocchio

Cel mai bun machiaj și coafură – The Whale

Cea mai bună imagine/cinematografie – All Quiet on the Western Front (James Friend)

Cel mai bun design de producţie – All Quiet on the Western Front (Christian M. Goldbeck, Ernestine Hipper)

Cele mai bune efecte vizuale – Avatar: The Way of Water (Joe Letteri, Richard Baneham, Eric Saindon și Daniel Barrett)

Cel mai bun montaj – Paul Rogers – Everything Everywhere All at Once