Am citit zilele trecute, o chestie foarte tare. Şi în lumina unor evenimente care s-au petrecut în viaţa mea, în ultima perioadă, îmi permit să o adaptez situaţiei. Aşadar, fiţi atenţi.

Încrederea şi respectul, sunt două cadouri care se obţin greu şi sunt extrem de scumpe. Să nu le aştepţi de la oamenii ieftini. Şi nici să nu le oferi, acelor oameni ieftini, pentru că nu le merită.

Din nefericire pentru mine, fac mai mereu aceaşi greşeală. Ofer aceste cadouri scumpe, gratuit, tuturor. Fără să aştept reciprocitate. Şi mai mereu, mă trezesc cu ele strivite, direct în capul meu. Şi dacă tot m-am pornit, o să vă mai spun ceva. În România nu lipsesc oamenii de calitate, oamenii harnici, oamenii deştepţi sau oamenii solidari. Lipsesc oamenii care se ţin de cuvânt. Indiferent că e român, maghiar, sas, turc, rus sau orice altă minoritate, România suferă de o singură boală. Nimeni nu îşi ţine cuvântul dat. Promisiunile sunt doar de afişaj, iar cuvântul pe care şi-l dă, oricine, nu înseamnă nimic. Pentru că în cea mai mare parte, acel cuvânt, acea promisiune, nu va fi ţinută sau respectată.

Poate sunt un pic ipocrit, pentru că poate, undeva, cândva, am trădat şi eu pe cineva. Şi nu m-am ţinut de cuvânt. Dar în 99% din cazuri, atunci când am promis ceva, am încercat din răsputeri să mă ţin de acel cuvânt. Ba mai mult, am plusat întotdeauna cu atenţia şi consideraţia mea şi sprijin fără limite.

Asta lipseşte în România. Încrederea şi respectul. În rest, e plin de oameni ieftini.