Prejudecăţi. Toţi le avem, dar nimeni nu recunoaşte. Până şi cei care sunt împotriva celor cu prejudecăţi, le au pe ale lor, îndreptate către cei menţionaţi. Ce frumos ar fi, să nu mai judecăm pe nimeni. Nu-i aşa?! Fără culori, rase, etnii, religii, orientări sexuale şi altele. Şi ăstea sunt doar liniile mari. Fără îmbrăcaminte, frumuseţe, statut social, statut financiar, ţară, origine, limbă. Ehee, din păcate nu e posibil. Şi nici n-o să fie vreo dată. Este în natura noastră, să avem prejudecăţi. Şi să judecăm după aparenţe. Cine nu recunoaşte, este un mincinos ordinar. Sau un ipocrit. Haha! Am găsit şi o maximă, referitoare la asta. „Viaţa trebuie construită în funcţie de valori, nu de lipsuri.” Ar fi bine, din păcate însă, nu e posibil. Suntem cea mai prăpăstioasă specie de animale de pe pământ. Din cauza prejudecăţilor. Azi sunt filozof. Am găsit chintesenţa vieţii. Haha ! Bună dimineaţa haterilor.