Am vrut, de mult timp, să inaugurez o nouă categorie pe blog. Ceva care să aibă legătură cu filmele. Ei bine, n-am reuşit şi probabil nici n-o s-o mai fac. Dar asta nu mă împiedică să vă mai povestesc câte un film, din când în când. Astăzi, fac totuşi un fel de rubrică nouă, sau o serie de articole, care se vor numi: Filmul de duminică.

Astăzi luăm la privit, un film care mie mi-a plăcut. Backtrack (2015). În primul rând pentru că-l are în rolul principal pe Adrien Brody. Câştigător de Oscar, dar din punctul meu de vedere, prea puţin exploatat sau pus la muncă. Omul, actorul, are un potenţial fantastic. Enorm. Din nefericire însă, în afară de rolul care i-a adus un Oscar, cel din The Pianist, nu s-a mai făcut remarcat în filme de mare calibru. Asta nu înseamnă că nu şi-a susţinut rolurile perfect sau că a jucat în filme slabe. Ba dimpotrivă, în toate filmele în care a mai jucat din 2003 încoace, el este una dintre piesele de rezistenţă şi dă nu numai savoare, dar şi culoare. Vezi: The Village, The Jacket, King Kong, The Brothers Bloom, The Grand Budapest Hotel, Wrecked, The Experiment sau chiar Predators. Mă rog. Să trecem mai departe. Un film în care joacă Adrien Brody.

Povestea: Din punct de vedere narativ, filmul începe destul de timid şi cu un subiect pe care noi l-am mai văzut şi în alte filme.

Un psiholog, tată şi soţ, trece printr-o tragedie enormă, care ar dărâma din toate punctele de vedere, orice om. Decesul fiicei sale. Ca urmare a acestei pierderi, el şi soţia sa, se mută în alt oraş, unde vor să înceapă o viaţă nouă. Să o ia de la capăt. Evident, lucrurile nu sunt uşoare. Nici pentru el, dar nici pentru soţia sa. Un oraş nou. O casă nouă. Un cabinet nou. Şi o suită de clienţi trimişi de către un fost profesor de-al lui.

Nu trece foarte mult din film, până să aflăm că majoritatea clienţilor care treceau prin cabinetul lui, sunt defapt nişte fantome. Nişte închipuiri de-ale lui. V-am spus, nimic nou sub soare. Am mai văzut genul ăsta de naraţie. Psihologul care are probleme cu psiho-tavanul.

Însă filmul ăsta, are un twist. De fapt, mai multe. Din cauza stresului şi a tragediei pe care o ţine în spinare, psihologul nostru începe să-şi aducă aminte nişte lucruri, pe care le îngropase foarte adânc în mintea lui. Şi de care, evident, nu voia să-şi mai aducă aminte. De aici, povestea se duce în tot felul de locuri şi ne aruncă, de pe-un pisc pe altul.

Plină de suspans şi pe alocuri de peisagistică horror (sau cel puţin de grozăvenie) povestea dezvăluie un circuit întreg de întâmplări, care duc la sfârşit spre un numitor comun.

Cam atât. Nu vă mai povestesc din el, pentru că trebuie să-l vedeţi şi voi şi nu vreau să dezvălui prea multe.

Cinematografie: Deşi filmul pare destul de liniar din punct de vedere vizual, are destule caracteristici în el, care m-ar face să-l felicit atât pe regizor cât şi pe cel care s-a ocupat de imagine. Avem parte de apariţii, scenarii pe alocuri înfricoşătoare şi foarte multă ploaie. Care, corelată cu povestea, pune o amprentă pe retina şi pe imaginaţia privitorului.

Per total, cinematografia este una bună. Nu este nimic pompos. Nimic umflat. Nimic foarte extravagant. Dar sunt imagini, pe care le poţi urmări şi fără sunet (de exemplu), sau cu un castron de popcorn în braţe. O poveste, care te ţine o oră şi douăzeci de minute, în scaun/pe canapea. În care te poţi identifica cu personajul, cu durerea, dar şi cu suspansul creat.

Ce să vă mai zic?! Filmul este unul uşurel. Nu trebuie să fi foarte bogat intelectual ca să-l înţelegi. Nu forţează nici o limită. Şi îţi lasă senzaţia aia, că se poate mai mult. Şi se poate, până la final.

Vi-l recomand pentru duminică, tocmai din cauza asta. Pentru că nu este un film greu. Deşi criticii îl numesc un thriller psihologic, eu spun că este doar un film de suspans. Bine făcut, bine editat, bine narat şi bine interpretat. Şi cu o notă injustă pe IMDB.

Aşadar, dragilor şi dragelor, Backtrack (2015). Cu Adrien Brody, Sam Niel şi (gagica aia care-o joacă pe indianca tatuată din Hell on Wheels) Robin McLeavy.

P.S. Nu ştiu dacă totuşi ar fi foarte indicat să-l vedeţi seara, înainte de culcare. Nu de alta, dar pisica o să zgârie uşa, căţelul o să tropăie pe parchet şi somnul vostru o să se ducă dra… pe aripile vântului. Haha.

Vizionare plăcută! Mai jos şi trailerul filmului.

https://www.youtube.com/watch?v=Tlr3WTaJcAQ