Ceva se întâmplă. Schimbări mari se apropie. Nu ştiu. Dar ceva se întâmplă. Nu ştiu cum se face, sau din ce motive anume, dar cred că, în ultimul timp, am devenit optimist. De meserie. Şi am început aşa, ca vă să fac repede o imagine. Eu sunt un individ mai, hai să nu spun pesimist, neîncrezător. Plus că, fiind artist din naştere (haha) spre deosebire de alte persoane normale la tavan, sunt şi un pic depresiv. Eh, aşa suntem noi ăştia cu prea multe unde cerebrale înclinate doar într-o anumită parte. Trăim emoţiile mai intens. Nimic de speriat, nu vă alarmaţi. Sunteţi în siguranţă. Sunt pe partea cealaltă a monitorului vostru.

Bun. Fiind o persoană cu înclinaţii spre pesimism, depresiv, nervos mai tot timpul, neîncrezător, şi alte atribute pe care nu vreau să mi le mai prezint, am şi câteva chestii pe care oamenii normali nu le au. De exemplu: nu-mi place că toată lumea e veselă de Crăciun. Terminaţi bă! E o zi ca oricare alta. Ah, hai, poate nu chiar la fel, că e ziua lui Gizăs. La mulţi ani Gizăs. Dar hai să trecem mai repede peste. Ce sunteţi toţi veseli, bă? Mai e şi la anul un Crăciun, nu vă mai agitaţi atât.

Haha. Ăsta era exemplul. Ştiu. Acum vă uitaţi la mine ca la Scrooge. Pentru ne-cunoscătorii de folclor internaţional, era ăla căruia nu-i plăcea Crăciunul. Nu spun că nu-mi plac sărbătorile, sau perioada asta a anului, sau oricare altă perioadă de mare angrenaj sufletesc şi bucurie colectivă. Ba mai mult, îmi plac sărbătorile ăstea, pentru că îmi place să fac cadouri. Pe bune. Nu ştiu câţi oameni cunoaşteţi, care au obiceiul ăsta, dar mie îmi place să fac cadouri. Să îi surprinzi plăcut pe toţi cei apropiaţi ţie, cu ceva, mic sau mare, nu contează. Şi să vezi bucuria de pe feţele lor. Priceless, cum spunea cineva.

Peste toate ăstea însă, eu rămân, sau am fost mai mereu, acelaşi pesimisto-depresivo-ceva. Haha. Însă anul ăsta, prieteni, ceva se întâmplă. Nu ştiu ce. Nu m-a bătut norocul la loto. N-am fost singurul care a scăpat cu viaţă dintr-un avion care s-a prăbuşit. N-a venit nimeni să-mi lase cheile de la ultimul prototip de Mercedes. Nimic. Aşadar, nimic deosebit. Însă, eu de câteva săptămâni, mă trezesc tot mai vesel. Şi nu numai că mă trezesc vesel, sunt vesel toată ziua. Şi am sentimente din ălea de bine. Mă bucur cu toată lumea. Râd de toate prostiile. Parcă e un pitic vesel undeva pe creierul meu obosit, care tot dansează. Mă trezesc în cap, cu tot felul de melodii din ălea vesele, ca asta ce-am postat-o acum două minute. Mă întâlnesc cu prieteni cu care aş sta o zi întreagă la poveşti, fără nici un stres. Şi când văd oameni cu probleme, îmi vine să îi iau în braţe pe toţi şi să le şoptesc la ureche: va fi bine, crede-mă pe cuvânt. Va fi bine.

Aşadar. Ceva se întâmplă compadres şi compadrettes. (Nu ştiu care-i femininul de la compadres. Haha.) Am devenit optimist de meserie! Nu mă mai satur de atâta viaţă! Viva la vida loca! Moca! Ceva! Iha! Şi ca să pun punctul pe virgulă, fiţi atenţi aici. Ieri stăteam cu cineva de vorbă, pe internet. Nu pot să spun despre ce, pentru că n-ar fii civilizat din partea mea. Aşa. Din vorbă în vorbă, nu ştiu cum, am făcut o confuzie legată de zile. Eu credeam că este luni, dar de fapt era marţi. Iar persoana cu care discutam, mi-a atras atenţia.

Persoana: – Păi, vezi că ai greşit. Poimâine nu o să fie miercuri. Că n-are cum. O să fie joi, pentru că azi e marţi.
Sergiu : – Pfuais. Stai că am încurcat zilele. Azi e marţi?!?
Persoana: – Da, azi e marţi.
Sergiu: – Pfff. Ce repede a trecut şi săptămâna asta.

No. Dacă nici ăsta nu e optimism, nu ştiu ce să mai zic. Nu ştiu ce-i cu mine. Nu ştiu! Dar mă simt aşa de bine!! Aşadar, dragii mei şi dragele mele. Ia mai da-ţi-le încolo de probleme, stres şi toate cele. Cu cât vă legaţi la cap mai tare, cu atât o să vă doară capul mai mult. Mai puneţi-le pe pauză. Că dacă le rezolvaţi acum, sau mai târziu, problemele tot acolo vor fii. Sau dacă nu ele, vor veni altele. Dar viaţa se termină mai repede decat ne putem noi imagina. Şi e păcat să o pierdem aiurea. Să ne bucurăm, zic! Că de-aia-i ea viaţă. Să ne bucurăm de ea.

Hai că mai e puţin şi vine Moş Nicolae, Moş Crăciun, toate cele. O să miroasă a brad peste tot. Zăpadă albă şi pufoasă. Luminiţe şi beculeţe colorate peste tot. Artificii de revelion. Party. Şampanie. Uhu!

Dacă aţi ajuns până aici, probabil că deja vă uitaţi ciudat la monitor. V-am spus de la început, ceva nu-i în regulă! Haha! Hai că vă doresc o zi super faină! Şi, încă puţin mai rezistaţi, că vine uichendul imediat!