Mai are rost să povestim de Eurovarzion? Povestim, povestim, că și-așa n-avem nimic de făcut azi. Câteva motive pentru care România n-a câștigat concursul ăsta contra-șmenuit. Nici anul ăsta.

1. Dovadă clară. Dacă rulezi o melodie în playlist-ul radiourilor, la infinit, nu înseamnă neapărat că e hit. Se prea poate să ai un PR bun. Și s-a mai discutat asta. Orice melodie repetată obsesiv, ajunge la un moment dat, să fie plăcută. Sau nu. Deci, cum ar veni, vorba românească, e nasol să te îmbeți cu apă rece.

2. Când pui 3 valize pe scenă și niște băieți care interpretează o melodie, n-ai cum să bați: grafică, efecte de lumini, show, mega-show. N-ai cum. Eu după melodia Suediei, am uitat cine a cântat înainte. Și nici nu m-am uitat la Eurgayzion. Decât aseară. Pe internet. Și nici nu mi-a plăcut așa tare melodia Suediei.

3. Orice om de pe planeta asta, vrea să se simtă bine. Dacă îi bagi o melodie, de plânge și își rupe cămașa de pe el, se prea poate, cu o lacrimă în colțul ochiului, să se gândească: băi ce melodie faină, mi-am adus aminte de mama, bunica, copii nenăscuți, toate cele. După aia vine unul și îi cântă la ureche, cum că e un erou. Ai pierdut prin neprezentare. Fail. Și te mai miri că făceau francezii glume pe seama noastră. Păi unde te uiți, ne tânguim, ne plângem, aducem cu noi tristețea. E frumos, cu mesaj social, personal, ce vrei. Ba chiar e, artistic. Foarte tare, dar nu prea.

4. După 60 de ani de nenorocire de concurs, am rămas tot proști. Cel puțin eu. Mă rog, eu m-am născut așa. Tot speram că, o să se voteze: calitate, muzică, cântat, treburi, socoteli. Rahat. S-a votat ca și până acum. Prima dată votezi vecinii, indiferent că te ai bine sau nu, cu ei. După care votezi interesul. Politic, economic, etc. ‘Trăiți domnul Rusia! Nu neapărat în ordinea asta. Alții au votat invers.

Încă o dovadă, destul de clară, că pe noi nu ne iubește nici un vecin. Nici măcar  ăia pe care îi tratăm cu binețe. În afară de Moldova. Care nu e chiar vecinul nostru. E un fel de, coleg de apartament. Ei stau în chirie, în altă camera. Alăturată.

5. Mie îmi place Voltaj. Chiar îmi place. Dar se puteau duce la concursul ăsta tembel, cu oricare altă melodie. Mai puțin asta, cu motive sociale. Da, e foarte frumos. Că fac o mișcare pentru a ajuta niște suflețele, lăsate pe-acasă de părinții pierduți în lume după de-ale gurii. Că au o motivație socială. Că au o cauză. Dar ăsta e concurs nene! Nu Românii au talent!

E ca și cum te-ai înscrie la un turneu de K1, fără să știi să te bați. Intri în ring și îi spui ăluia cu care te bați: Auzi, am acasă 3 copii, care mor de foame. Lasă-mă să câștig, să ajung mai repede la ei. Poc! Ia un knock-out, să ajungi mai repede. Mă rog, am mai zis asta la punctul 3.

6. Unde sunt cei mai mulți români, în Europa asta? Italia, Spania, ăstea?! Știi câte voturi am primit de-acolo? Spre zero absolut. Nici măcar din-ălea complementare. Nu vorbesc de 8, 10, 12. Cred că și ăsta e un mesaj destul de puternic. Zic și eu. Contra-cauză.

Mă rog. Gata. Nu mai zic de nici-unele. Că precis se găsesc 1000 de hateri care o să spună că-s urâcios. Și că nu țin cu România. Et cetera.

Felicitări Voltaj pentru participare. Și nu uitați, nici Eurovision nu mai e… ca la 20 de ani.

P.S. Mă mir, foarte tare, că n-a câștigat Rusia. Chiar mă mir. Cred că au greșit ăia ceva la numărat.