Nu vreau să par cumva insensibil, chiar îmi pare rău de catedrala aia frumoasă la care n-am fost și nici nu cred c-o să ajung vreodată. Și nu îmi pare de nici o culoare de ăia care nu se uită la Got, sau de ăia care se uită. Singurul sentiment notabil care mă trece, e dorința de a-l vedea pe Dragnea, și pe-ai lui, la pușcărie. Asta pentru că n-avem voie să-i împușcăm. Hâc.

Între timp însă, în România asta plină de docți, culți, deștepți, oameni cu păreri, iubitori de bine, artă, suflete mari și oameni de oameni cum ar veni, sunt niște cetățeni care încă mai caută prin gunoaie.

Știu, ne facem că nu-i vedem când ducem gunoiul. Dar ei sunt încă acolo. Caută prin gunoaie. Ah. Și da, în România asta plină de oameni cu un așa fin simț al justeții, încă mai mor copii căzând în groapa de rahat de sub așa-zisa toaletă.

Dar în rest, totul e bine. Mergem înainte, că-nainte era mai bine. Și ne certăm între noi, pe te miri ce, toți cu dreptatea-n mână. Aia a lui. Și-ntr-o singură mână. Că în cealaltă e pregătită bâta, sau bolovanul.

La mulți ani tuturor celor care sărbătoresc prima marți din săptămâna asta.

#FieCa #BareNecessities #EuMuncescNuGândesc