Aşa se începe o săptămâna, într-un mod cât mai inspirat, vesel şi de bun augur. Să nu vă aud cu ipocrizii, despre genul de muzică, abordat de către aceşti artişti. Bucuraţi-vă de ea, muzica, aşa cum este şi daţi niţel din picioruşe, fetele din fund (haha), ca să meargă totul bine! Ha! Maestre hai cu […]

Tango serenato de Shubert. În caz că strâmbaţi deja din nasuc, nefiind ascultători de clasic, vă recomand totuşi să daţi un play. La inimă vă unge. Parol!

Relaxarea creierului. Partea întâi. Nu a creierului, a relaxării. Haha. Umm, îmi place această piesă, în mod deosebit. Pentru motivele enumerate la început.

Cea mai bună colaborare între două stiluri muzicale diferite. Un fel de Iris cu Puya. Haha. Glumesc. Walk this way! Giddy-up, walk this way, talk this way!

Nu ştiu ce faceţi voi. Bănuiesc că toţi vă doriţi să urcaţi pe, Stairways to Heaven. Şi eu îmi doresc, nu zic nu. Însă sunt aproape sigur că sunt pe, Highway to hell. Cineva să îmi toarne în pahar! Haha! http://www.youtube.com/watch?v=Xv24N8H1KyI

A trăit doar 70 de ani şi ne-a învăţat o grămadă, doar prin cântecele lui. A deschis ochii multora, dar a şi închis ochii altora, spre visare. Louis Armstrong, maestre, ce lume minunată! http://www.youtube.com/watch?v=m5TwT69i1lU

Ce-i al lor e pus deoparte. Melodia asta, dacă nu te trezeşte binedispus, înseamnă că ai o problemă la creierel. Haha. Teng teng…ceva. Nu ştiu ce zice, dar sună tare bine. Haha.