Astăzi vreau să fac un exerciţiu masiv de imaginaţie. Am timp şi vreau să-l pierd. Am sa explic repejor şi din ce cauză. De câteva zile, mă urmăreşte aproape obsesiv, o melodie. Travie McCoy şi a lui Billionaire. Cine a ascultat melodia, postata şi pe aici pe undeva şi întelege niscaiva engleză, respectiv lirica melodiei, o să înţeleagă mai repede. Aşadar, exerciţiu de imaginaţie.

Să spunem că prin nu ştiu ce minune, prin nu ştiu ce noroc, prin nu ştiu ce joc, prin nu ştiu ce moştenire de la mătuşa Tamara, sau alte căi, te-ai trezit brusc cu vreo 10-20 milioane de euro (că trăim în euro, nu-i aşa?), în conturi. Dacă ai fi milionar în euro, tu ce ai face?

Şi pentru că am zis „vreau să fac”, am să încep eu primul. Probabil, dacă aş fi milionar în euro…

– Primul lucru pe care l-aş face ar fi să închiriez o cârciumă cât mai mare şi cât mai românească, în care un weekend întreg, m-aş petrece alături de prietenii mei. Cunoscuţi şi necunoscuţi. Un chef, aşa, ca de viaţă nouă. Gălăgios dar retras. Cu abundenţă de licori şi mâncăruri. Cu lăutari, cu bani pe frunte şi dedicaţii à la Becali. Şi asta nu pentru că am devenit milionar peste noapte. Ci pentru a dovedi că-s milionar. Românisme până la capăt! Haha!

– Undeva pe drum, mi-aş construi undeva, cât mai retras de oraş, o casuţă mică şi cochetă, cu vre-o 10 camere. Doar la etaj. Pentru că la parter va fi un salon mare, ca la împăraţie. Cu şemineu şi tot ce trebuie, pentru a fi în kich-trend. Tot la parter, ar fi şi bucătăria aia imensă, baia aia imensă cu jacuzzi şi apă multi-coloră şi bineînţeles biroul.

Cum „ce birou”? Orice milionar are un birou acasă. O cameră mare şi întunecată, cu o canapea de piele şi două fotolii mari, din aceaşi piele. Probabil din alt animal însă. Un birou mare şi oval, pe care să primeze vreo 4 monitoare de calculator, că deh, sunt calculitorist. Trebuie să urmăresc bursa şi alte aspecte financiare. Plus Feisbuc-ul. Toate elementele tehnice de genul calculatoare, frigider, bar, televizor mega-lat poate cât un perete, vor fi ascunse într-un fel de mobilă. Ele apar doar când apăs pe butonul telecomenzii. Cum care telecomandă? Aia de pe birou! Nu o vezi lângă mouse? Tot în birou, poate între fotolii, o măsuţă elegantă, pe care să servesc ocazional, cu câte un prieten invitat la discuţii, un mic pahar de whiskey şi o ţigară din foi. Din stocul personal, adus direct din Cuba. Cam atât cu biroul. Nu vă zic pe ce perete e seiful, că voi veniţi şi-mi spargeţi casa din vis.

Casa ar trebui neapărat să dispună şi de o mansardă cochetă. Cu 3-4 camere, la fel de cochete. Cu vedere la cer. Pentru zilele ploioase, în care ai chef să visezi şi să auzi ploaia, cum îţi bate în ţiglă şi geam. Activităţi de facut în doi. Preferabil cu iubita.

Tot aproape obligatoriu, subsolul casei, ar fi unul „pentru băieţi”. O sală mică de sport, pentru că sunt tânăr şi trebuie să mă menţin în formă, ca orice milionar. Tot în subsol, sala de distracţie a băieţilor. O masă de biliard, câteva jocuri din alea gen păcănele. Un ecran mare, cam tot cât un perete, pe care să ne putem bate cu noul meu joc. Canapeaua din faţa lui, la fel de obligatorie. Aici se vor întâmpla multe…seri de vineri. Cu băieţii şi berile ălea reci din frigider.

Bineînţeles că aproape în fiecare weekend ar fi un fel de mega distracţie prin curtea de 2000 de yarzi. Pătraţi. Grătare şi baie în piscină, aşezată la fel de kich-trendistic, în spatele casei.

(Dă-i pe pagina următoare, pentru continuare)