Am fost azi dimineață în piață. Să cumpăr diverse. Afară, un frig cu multe grade pe minus. Simțeai cum te taie la obrăjori. Toți patru.
În drum spre piață, îngândurat și atent să nu alunec pe vreun ghețuș, n-am fost prea atent la mediul înconjurător. Însă, cu cât mă apropiam mai mult de piață, cu atât mai mult se contura un tipar în jurul meu. Pe unde mă uitam, doar domni. Cu sacoșe. Plase. Cumpărături. Grăbiți. Atenți. Harnici.
Primul care mi-a sărit în ochi a fost un domn, elegant, îmbrăcat ca în filmele din ’40. Pălărie cochetă, lăsată un pic într-o parte, hăinuță elegantă până peste buzunarele de la pantaloni, baston în dreapta și plasă de cumpărături în stânga. Și-o mustăcioară ca a lui Clark Gable.
La câțiva pași mai încolo, doi domni, trecuți de toate primăverile, stăteau la un colț, cu plasele între picioare și sporovăiau diverse, râzând încet, între ei. N-am auzit decât un ”Ceaușescu”, când am trecut pe lângă ei. N-am fost capabil să prind altceva din discuție. Mai ales pentru că, atunci când am trecut pe lângă ei, s-au oprit din vorbit.
Mai departe, un domn durduliu, cu obraji roșii și o barbă albă de Moș Crăciun, plimba în mâini niște plăsuțe, din care ieșeau la iveală tot felul de fundițe. Pachețele de ciocolată, dulciuri, cutii de jucării.
În piață, în afară de vânzătoarele de la tarabe, aș fi putut să număr pe degete doamnele care erau la cumpărături. În rest, numai domni. Tineri, tinerei, bătrâni, de toate vârstele. Mergeau matematic pe culoare, se opreau, cumpărau și plecau mai departe. Un fel de furnicar foarte organizat.
Și un frig de ți se apretau pantalonii din mers.
Mi-a plăcut. Mi-a dat, așa, o senzație de je ne sais quoi. Bine, dacă n-aș fi avut neuronul cu mine (chiar și-așa, bolnav) m-aș fi întrebat: Băi, dar unde sunt doamnele?! Dar, răspunsul era simplu. Pe frigul ăla, nu scoți o doamnă din casă.
Mă rog. Am plecat din piață. Și în drum spre casă, am trecut pe lângă un părculeț de copii. Pe un balansoar, erau două țigănci. Da, neaoșe, cu fuste lungi, cu floricele, batice pe cap și la gât, îmbrăcate cu toate hainele pe dedesubt. Se dădeau pe balansoar. Chicoteau, râdeau, strigau vesele pe limba lor. Ah. Uite și doamnele.
Dar în mare, a fost o dimineață a domnilor. Și un frig de îți înghețau gândurile.
Lasă un răspuns