O țară plină de proști.

N-am zis-o niciodată, pentru că iubesc țara asta. Și oamenii din ea. Și…nu știu, am prieteni, oameni buni, o grămadă. Am în lista de Facebook o altă grămadă de oameni faini. Și deștepți. Oameni pregătiți să-și suflece mânecile și să se apuce de treabă. Pregătiți să se sacrifice pentru binele suprem. Pregătiți să facă, pentru noi toți. Nu contează partea de pe care vin. Doctrina. Ideologia. Nu contează, pentru că ei văd tabloul mare. Văd viitorul. Și îl vor. Nu pentru ei. Pentru noi.

Dar, cu cine?! Că e țara plină de proști!

Îmi pare rău pentru cei care țin la etică și la corectitudinea politică. Trăim într-o țară plină de proști.

Votați, bă, în continuare cu ăștia care vor amnistii. Pe ăștia care vor să scape cu ce-au furat. Pe ăștia care vă mint încontinuu. Care defilează prin fața voastră cu fețe prietenoase, atunci când sunt alegeri. Dar care nu dau un scuipat pe voi, în restul mandatului. Pe ăștia care vă vând. Pe ăștia care vă lasă să sărăciți. Să vă topiți. Care vă lasă să muriți în spitale. Sau pe străzi. (Care străzi?!) Votați cu ei, tovarăși! Țara asta nu trebuie să meargă înainte. Trebuie să meargă înapoi! În cel mai bun caz, să stea pe loc.

Îmi pare rău. Nu o luați personal. Sunt dezamăgit. Nu vreau să supăr pe nimeni. Nu arăt cu degetul spre voi. Spre ei. Spre nimeni. Arăt cu degetul spre mine. Că sunt un fraier care se tot bagă în pat cu curva aia de speranță și aia tot pleacă dimineața, tiptil, și mă lasă cu ochii-n soare. Fără nici un prospect. Un prost. Într-o țară de proști.