– Când ne era sete, noi nu beam Fanta, Pepsi sau Cola. Beam apă de la izvor, sau de la chiuvetă. Cât se poate de rece. Ocazional, mai aveam prin casă şi suc. Un suc galben, care se numea Deit ! Era atât de bun şi de gustos, încât beai o jumătate de litru dintr-un foc.
– Nu am avut Gummy Bear şi Menthos. Mâncam mentosane, vitamina C, ciocolax şi dropsuri chinezeşti pentru răceala. Dropsurile erau gumoase.
– Ne făceam prăştii şi vânam porumbei, pisici, câini, tot ce mişca. Dacă nu ştiţi ce este aia o praştie, vă explic. Era o creangă de copac, în formă de V, la care era ataşat de obicei, un elastic. De chiloţi. Sau ceva. În elasticul ăla puneai o pietricică şi îi spărgeai capul lu’ vecinu’.
– Furam ţevi de pe şantiere, şi ne făceam ţevi cu cornete. Cu 3 ţevi, cu 4, cu mâner, cu rezervă de cornete. Care mai de care, să fie cât mai tare. După care faceam concurs „care merge cel mai tare”. Şi începeam să ne rupem caietele de la şcoală, ca să ne facem cornete. Câte certuri am îndurat, pentru caietele alea. Ne lua mama 3 caiete pe săptămână, şi noi le făceam cornete.
– Fetele jucau elastic toată ziua, şi făceau prăjiturele din mocirlă. Reţeta: noroi, floricele şi frunze. Pe care noi băieţii eram obligaţi să le cumpărăm. Dar nu oricum. Valuta de schimb, erau pietricelele. Trebuia să găseşti cele mai faine pietricele, ca să îţi cumperi o prajiturică. Şi dă-i şi caută pietricele.
– Vara îi ajutam pe oamenii de la Agrocop (Cooperativa Agricola) magazinul care vindea fructe şi legume, să descarce camioanele cu marfă. Noi descărcam fără nici o oboseală. Dar şi mâncam fără nici un stres. Nu conta, că erau fructe, sau legume. Noi descărcam. Şi mâncam. După ce se termina treaba, oamenii cumsecade, ne dădeau la fiecare, cam un kilogram din orice descărcam. Nu era muncă uşoară, dar când ajungeam acasă, şi îi dădeam mamei ce am „muncit” eram foarte mândru de mine.
– Când venea sezonul caiselor, eram toţi cercetaşi. Căutam de dimineaţa până seara, sâmburi de caise. Îi spărgeam cu pietre şi mâncam miezul. Delicios!
– Iarna mergeam să ne dăm cu sania pe deal. Sau din vârful pădurii. Nu cred că am vreun prieten din copilărie, care să nu fi dat cu capul de copaci. Că deh. Eram zmei şi ne dădeam pe burtă. Iar la curbe, nu erai întotdeauna Schumacher.
– Iarna făceam oameni de zăpadă şi cazemate. Şi ne războiam cu bulgări, până una dintre cazemate cădea.

Şi multe altele. Vreţi să ştiţi ce a însemnat o copilărie super? Aia în care, noi copii, eram în casă doar atunci când se mânca şi când se dormea. Noi nu stăteam la televizor să admirăm modele false. Ni le luam din viaţa de zi cu zi. Noi nu comentam pe internet în discuţiile oamenilor mari şi nici nu făceam filzofie profană. Noi vorbeam lucruri amuzante şi râdeam toată ziua. Ba mai mult, vorbeam cât mai puţin, dar acţionam cât mai mult. Ne jucam, râdeam şi eram copii. Asta a însemnat o copilărie super. Nu aia în care eşti şef la Counter Strike şi fumezi o ţigară la colţul blocului. Nu aia în care stai la televizor toată ziua, sau pe internet.

Ai văzut Tom şi Jerry şi ţi se pare că ai avut o copilărie super? Du-te bă şi te plimbă !