Mergeţi bă şi vă plimbaţi! Cică „dacă n-ai văzut Tom şi Jerry, înseamnă că n-ai avut o copilărie super”. Cu riscul de a părea un idiot, cea ce, nu este chiar departe de adevăr, ţin să mă repet. Mergeţi bă şi vă plimbaţi! De două ori. Vreţi să vă spun eu, ce a însemnat o copilărie super?

Desene animate cu Domnul Gopo, Miaunel şi Bălănel, Alinuţa şi ocazional ceva desene cu Tom şi Jerry sau Mickey Mouse, Pif şi Hercule, Popeye Marinarul. Şi să nu uităm: Nu zaitz Pagadi! Însă toate acestea, erau prezente în viaţa noastră, doar duminica. La ora 13:00 începea „Album Duminical”. Emisiune (singura emisiune) de divertisment. În care puteam să urmărim muzică şi ode aduse partidului, cascadorii râsului, si desene animate. Dacă ieşeai dumincă pe stradă, între orele 13 şi 16, era pustiu. Credeţi că aţi avut o copilărie super? Păi fiţi atenţi ce făceam noi în copilărie.

– Mergeam de dimineaţa până seara pe Tâmpa sau prin pădure, la cules de jir. Dacă nu ştiţi ce este ăla, vă explic. Este fructul fagului şi se găseşte din belşug prin pădurile din jurul Braşovului. Este invelit într-o cojiţă aproape piramidală, iar miezul este la fel de gustos ca şi alunele de pădure. Noi mergeam să cutreierăm pădurile şi să mâncăm jir. Sau măcriş. Care erau nişte frunze acrişoare.
– Mergeam la furat de corcoduşe. Nu, nu stau la ţară. Ba mai mult, n-am unde să mă duc la ţară, pentru că noi, de familie, suntem orăşeni. Din moşi-strămoşi. Dar asta nu ne oprea să mergem în cartierele cu case, şi să pândim corcoduşii oamenilor, din curţi. Veneam acasă cu tricourile făcute pungă, pline cu cocoduşe. Verzi ! Cred că media de corcoduşe halite într-o vară, per copil, era undeva la 300 de kilograme.
– Jucam toată ziua fotbal şi ascunselea cu mingea. Sau ţările. Volei cu fetele. Şi tenis cu piciorul, la perete. Sau cu un fileu imaginar. Desenam pe jos un pătrat, îl împărţeam în două şi gata. Ăla era terenul de tenis. Ah, nu vă gândiţi că desenam cu cretă. Desenam pe jos, cu bucăţi de bolţar, rămăşiţe de la diferite construcţii.
– Mergeam seara la furat de flori. Cum se însera, făceam brigadă de baieţi şi plecam în misiune. În 2 ore, goleam toate grădinile din cartier. Iar când ajungeam prea târziu acasă şi mama ne aştepta nervoasă în casă, ne scoteam instant, cu un buchet de flori. Proaspete. Şi deabia furate.
– Mergeam la furat de mere, pere, tot ce era fruct. Dacă intram în sezonul de vară, trebuia să stai cu puşca lângă copac. Dacă nu, erau mari probabilităţile, ca, a doua zi de dimineaţă, când te trezeai, să nu mai găseşti nici un măr în copac.
– Mâncam toate prostiile posibile. Dar naturale şi gustoase. Noi n-aveam cipsuri şi tot felul de nenorociri chimice. Aveam doar pufuleţi, grisine şi covrigi. Ocazional mai găseai şi gumă. O guma pătrată, care după ce o mestecai, se făcea ca făina în gura ta. Şi apropo de covrigi, scurtă povestire: aveam 7-8 ani, iar eu cu prietenul meu, l-am ajutat pe un om să care nişte plase acasă la el. Ne-a dat omul 4 lei. I-am împarţit frăţeşte şi ghici ce am făcut cu ei? Nu, nu ne-am luat ţigări la bucată. Ne-am luat covrigi. De 2 lei, aveam mâinile pline de covrigi. De la încheietură, până la umăr. Now, that’s the real „like a boss”.

(Da-i pe pagina urmatoare, pentru continuare)