Dușul, păianjenul și înțelepciunea

Ganduri date spre citire, in data de:

Am făcut duș cu un păianjen.

Mă rog, n-am făcut duș cu el. Eu am făcut duș, el a stat într-un colț de tavan și s-a uitat la mine. Bine, cum era aia cu gender asuming?! Că poate nu era păianjen. Era păianjenă. Sau ceva, că nu știu care-i femininul la păianjen.

Dar n-a râs. Adică, n-am auzit nici un hohot, o incnitură, un bufnit, ceva. Deci nu știu dacă era păianjenă. Dar nici nu pot să zic sigur că nu era, că știi cum e, când ești mic multe lucruri par mari. Bine, la mine, 100 kg și 1.82 de monstru, e și greu să zici că-i ceva mic pe mine. În afară de haine.

Așa, cum ziceam. Deci am făcut duș. Păianjenul s-a uitat la mine din colțul lui de tavan. N-a râs la rotunjimi. Totul în regulă.

Acum, dacă vă mai aduceți aminte, anii trecuți am mai avut un vizitator cu 8 picioare. De-și făcuse parc de aventuri la mine în cadă. Cu trambulină, bungee jumping, totul. De am dat eu cu apă peste el și l-am trimis pe valurile Dunării. Bine, ăla avea și o față de surfer, deci nu e chiar așa cum zic tabloidele.

Mă rog. Azi n-am mai aruncat cu apă pe vizitator. Bine, era și greu să dau cu dușul în colțul băii. Și cred că și un pic idiotic.

Dar m-am gândit. Știi?! Că cu bătrânețea vine și înțelepciunea.

Bă, de ce să arunc eu cu apă pe el?! Că uite-l cum stă, chiar în colțul de lângă geam. Liniștit. Nu deranjează pe nimeni. Dacă e la muncă omul?! Ăsta, păianjenul. Dacă e la serviciu?! Și stă la geamul meu din baie să mă apere de muște, gâze, lighioane. Huh?

Sau, dacă îl așteaptă și pe el acasă copiii. 5 păianjeni mici care, când deschide ușa, strigă fericiți:
– Tati, tati, ce ne-ai adus bun?
– Hehe. Uite, câte-o aripioară de musculiță pentru fiecare… dacă ați fost cuminți.
– Am fost, am foooost!
Și se duce în bucătărie, unde nevastă-sa face un rasol de țânțar. Și-l mângâie pe cap cu două dintre cele opt picioare.
– Cum a fost azi la muncă, dragule?
– Eh, cum să fie, ca la uzină… A făcut ăla duș, de am stat 30 de minute numai în aburi. Dar e ok, nu mă plâng.

Știi ce zic?

Mă rog. M-am gândit la asta. Că-s mai bătrân. Și mai înțelept decât acum câțiva ani. Și l-am lăsat acolo, în postul lui. Am deschis geamul, că poate vrea și el să plece acasă. Dacă vrea. Sau când i se termină tura. Că poate lucrează 12 cu 24. Cine știe.

Altfel? Toate-n regulă? Voi bine, eu? Hai România!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *