Nişte domni au pus pe o masă nişte găleţi. Roşii. Din-ălea de plastic. De le găseşti pe la chinezi. După aia, dinăuntru, au umplut/adus nişte bidoane cu apă şi au pus apa în găleţi. Până s-au umplut găleţile.

Un domn, dintre cei mai sus numiţi, suflet de artist. A aruncat peste apa din găleţi nişte frunze de salcie. Salcâm. Măslin. Iarbă verde. Ceva. Cred. Mă rog, ceva frunze.

După 5 minute, din Volkswagenul lui alb, de ultimă generaţie, a coborât popa. S-a dus lângă masa cu găleţile cu apă, a bolborosit ceva, a făcut 3 cruci şi-a intrat în biserică.

După alte 30 de minute, în faţa bisericii şi în jurul mesei cu găleţi cu apă, s-a constituit un grup mafiot organizat, de tinere şi tineri seculari, trecuţi probabil de primele 3 tinereţi. Îmbrăcaţi frumuşel, curat, cu baticuţe, costumele lor noi, de la nunta din ’48 şi nişte chipuri pioase. Care s-au apucat să cânte în cor „Hristos a înviat din morţi…”.

După ce au terminat de cântat şi după ce a mai zis popa nişte cuvinte, tinerii adunaţi au scos din poşeţele şi buzunărele, câte o sticluţă, pe care au alimentat-o cu apa de la robinet. Ăsta, găleată. Pardon, zi să-i zic, apă sfinţită.

După care, s-au dispersat către casele lor, înjurându-i în drumul lor pe nemernicii ăia care tăiau, tundeau şi aranjau gardurile vii de prin cartier. Nici un pic de smerenie n-au avut neruşinaţii. Au tăiat cu drujbele ălea pe toată perioada cântării. Nişte ţărani.

Totul s-a terminat însă cu bine. Acum e linişte. Nu mai cântă nimeni. Nu mai taie nimeni garduri vii. Găleţile au fost retrase din circulaţie şi garate probabil în debaraua bisericii. Popa şi-a urcat costumul în maşina lui albă şi s-a făcut nevăzut. Totul e în regulă.

Happy Izvorul Tămăduirii Day!

‪#‎viaţalângăbiserică‬