Ii aud pe foarte multi baieti si fete, barbati si femei, ca viata in Romania e de rahat (scuzati franceza). Ca avem o tara nasoala, politicieni corupti, economie de mizerie, ca viata e grea, ca n-avem bani, si hai sa plecam cu toti in alte tari, mai civilizate decat a noastra, unde sa ne putem asigura un trai bun.

Ei bine, lucruri rele: Undeva in Kabul, Afganistan, un tampit detoneaza o bomba, cu el legata de ea, intr-o piata unde se efectua o intalnire, la care participau foarte multi oameni. Intr-o fractiune de secunda 50 de oameni mor. 50! Si alti 150 sunt raniti grav, poate iremediabil. 50 de copii, minim, nu-si vor mai vedea tatal niciodata. Sau mama. Sau fratele. Alte 150 de persoane raman schilodite pe viata. Pe viata! Altundeva, in Somalia, un copil de 16 ani, moare intins pe pamantul prafuit, de culoare rosiatica, aproape dezbracat, dezhidratat si malnutrit. Daca te uiti la el, ai impresia ca te uiti la un schelet. N-a mai mancat de aproape 2 saptamani. Mintea lui nu mai functioneaza. Corpul lui a cedat complet. S-a intins pe jos, si asteapta sa moara. Si va muri. In maxim 2 zile. Nu exista nimeni care sa-l salveze. 16 ani a trait, din care 13 a facut foamea. De la 4 ani, e singur pe lume, parintii lui fiind omorati de insurgenti. In toti cei 16 ani de viata, n-a avut parte de nici un fel de bucurie. A trait ca sa supravietuiasca. Atat a putut. 16 ani.

Altundeva, in Suedia, un sofer beat, intra intr-un barbat care trecea regulamentar strada. Instantaneu, corpul barbatului este taiat in doua, iar la oprirea masinii, din corpul lui, nu mai poti recunoaste decat partea superioara, plina de sange. Barbatul este un om normal, ca mine, ca tine. Insa acasa il astepta o sotie, si 3 copii. Copii care nu o sa isi mai vada parintele. Acelasi lucru se aplica si pentru soferul beat. Va intra la puscarie, iar copii lui vor trai fara un tata, pentru o mare perioada de timp. Tot ce a facut si a cladit in intreaga lui viata, se va ruina sistematic. Va trai o viata intreaga, cu gandul ca a omorat un om, si a nenorocit alte 4 vieti.

Altundeva, in estul separatist al Rusiei, in Tadjikistan un extremist cu un kalasnikov in mana, impusca in 10 secunde, o familie de tigani. Mortal. Rade, si ca sa se asigure ca a facut o treaba buna, isi scoate pistolul, si ii impusca pe fiecare in parte, in cap. In total, 7 persoane, din care 2 minori, mor fara drept la replica. Au vrut sa fuga, dar n-au avut unde, si nici bani indeajuns ca sa plece. Au trait in frica, si cu speranta ca vor scapa cumva-cumva. N-au scapat. Extremistul isi aprinde o tigara, si se urca in masina in care sunt tovarasii lui de arme. Pleaca mai departe zambind, sperand ca va mai avea parte de o captura cum a avut azi. Si ultima. Pe asta trebuie sa o stiti.

Undeva in China comunista, un cetatean, isi conduce masina de serviciu. Un mini-camion, cu care transporta marfa, pentru magazinul la care lucreaza. Se indrepta spre casa, unde il asteapta sotia si copilul. Obosit si suparat, nu este atent la drum. Aude o bufnitura, si se opreste. Deschide geamul si vede intre rotile masinii, un copil, plangand, sangerand, aproape strivit. Instantaneu, mintea lui recurge la cel mai disperat gest, iar corpul raspunde, pentru o solutie inumana. Da cu spatele, si mai calca cu rotile masinii, de doua ori, corpul micutului, care poate ar mai fi avut o sansa. Insa, viata lui, se va termina acolo, pe caldaram. Soferul, a actionat asa, pentru ca, spitalizarea copilului lovit, ii revenea lui. Plata spitalizarii, ar fi fost in cuantum, cam cat ar fi castigat el in 20 de ani. Iar el n-ar fi avut bani pentru asa ceva. Mintea lui, instant, a acceptat 10 ani de puscarie, decat multi altii de chin, si poate moartea lui. Si ca el, gandesc toti. Este inuman, dar este singura solutie.

Iar acum, o sa trec la lucruri bune: Tu. Da, da, tu. Te trezesti de dimineata, iti faci o cafea, si te simti obosit/obosita. Esti stresat/a, si ai numai ganduri umbroase in cap. Viata ta nu este chiar ce ti-ai fi dorit sa fie. Cafeaua asta, nu e chiar cea mai buna cafea de pe raft. N-ai bani sa-ti iei alta, dar e buna si asta pana la urma. Doar gandul ca trebuie sa te urci in masina si sa astepti 10 minute pana sa porneasca, te streseaza. Asa, de dimineata. Mama lui de Renault din 1900 toamna. Asta e, merge pana la urma. N-ai bani sa-ti iei alta. Poate, intr-o zi…cine stie. Poate.

(Dă-i pe pagina următoare, pentru continuare)