Deci, nu ne-am calificat în finală la Eurovarzion? Băi, tragedie națională! Și voi nu sunteți atenți. De-asta nu merge nimic în țara asta. Of. Of. Și un cartof. Și un pantof. Și iarăși of.

Bine, am picat și într-o grupă grea. San Marino, Malta, Moldova, nu te-ncurci. Echipele celălalte au avut jucători de valoare. Unul singur de la ei, unul, făcea cât toată echipa noastră. Valoare nene. Au jucat în atac, nu în apărare. Au venit mai pregătite. Bine și noi am venit foarte pregătiți, dar celălalte echipe au avut mai mult noroc. Unde mai punem că antrenorul nostru era la pupat de iconițe în timp ce juca la păcănele. Nu se face așa ceva.

Acum, federația românească teveristă de Eurovarzion îi acuză pe organizatori de nu știu ce blaturi cu ăia de la telefonia mobilă. Că, vezi-doamne, ne-au furat cu arbitrii la mesaje. Fostul jucător de talie internațională, Trăistariu, îi acuză pe-ăștia de la federație că n-au pregătit echipa cum trebuie. Că trebuiau trimiși The Robots, la nivelul ăsta, nu The Humans. Alții spun că trebuie schimbat echipamentul. Alții că-i mingea prea grea, prea mare, prea rotundă. Mă rog. Nici nu mai știu ce să cred.

Of. Of. Și iarăși of.

Nu-mi rămâne nimic de făcut acum, decât să țin cu Cipru. Care au venit cu o piesă de o cântă Fuego. Sau piesa se numește Fuego. Sau Fuego a numit piesa. Sau piesa îl cunoaște pe Fuego. Nu mai știu. Dar e foarte faină piesa. Bine și melodia e faină. Da’ oricum.

Bună dimi! Soarele răsare, nu mă mai dor rinichii, afară păsăresc ciripelele, e un aer curat, așa, de munte, cafeaua mă aburește pe la nări cu mirosul ei, ce să mai, viața e frumoasă.