Niste vrabiute, vrabiuteau

Ganduri date spre citire, in data de:

594.817 decibeli are o vrăbiuță, frate! Băi, una. Una e de ajuns să se pună pe pervaz și să înceapă să strige la lume. Te trezește din tot somnul cel de moarte, în care te-adânciră barbarii de tirani!

Las scris aici, moștenire, să se știe. Dacă vreodată intru în comă, să-mi aduceți două vrăbiuțe la urechi. Rezolvăm cazul, instant. Mă ridic ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Băi. Și nu știu dacă le-ați văzut. Sunt mititele, așa. Și arată ca niște cartofiori cu piciorușe. Cartofi care nu merg, țopăie pe piciorușele ălea. Și strigă din 4 plămâni.

Îți vrăbiuțesc la geam și dup-aia fug țopăind, să-ți facă-n ciudă. Fug până la marginea pervazului, evident. Mai aruncă un ochi, celălalt ochi, să vadă dacă te-ai trezit. Dacă nu te-ai trezit, țopăie înapoi și-ți mai balotează o porție de decibeli.

Mă rog. Gata. M-am trezit. Ce-i azi, luni?

#DecâtSăÎlAscultPeGuțăMaiBineOVrăbiuță

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *