Plictiseală maximă. Nici un chef. Nici o voie. Inspiraţie zero. Nimic nou sub soare, care să-mi agite neuronul. Ţigară, plus cafea, plus feisbuc. Nimic altceva. Peste tot e plin de piţiponceala, şmecheri de preerie, genii absolute şi inteligenţi de la Fără Frecvenţă şi guvizi avizi de mari averi, dobândite legal, cu mâinile cât mai adânc bagate în buzunarele noastre. Ceva nu e în regulă. Careva să arunce cu pata de culoare peste ţara asta plictisită. Să vopsească cineva pereţii, cu veselie şi voie bună. Un ins sau o insă, să compună o scriere care să agite minţiile tulburate de la atâta stres, cotidian naţionalist şi local. Cineva să refacă tabloul ăsta! Că m-am saturat de zâmbetul acru al Giocondei ! O fi de la ploaie. Bine măcar că nu e luni.