Dacă vrei să afli unde stau, e simplu. Te iei după ureche. E locul ăla în care sirena de la pompieri urlă un pic, dar doar un pic, mai tare decât sirena de la salvare. Şi ăstea două se intersectează maiestuos cu sunetul de tobă spartă de la motocicleta unui bou.

Toate acoperite elegant de zgomotul unui compresor de spălat maşini şi nişte sunete divine ale unor maşini de găurit. Asezonate, (pentru că, nu-i aşa, suntem în sezon) cu o predică a unei biserici, urlată părinteşte cu duh şi har, din câteva boxe. Amplasate strategic, în afara bisericii.

Ei. Exact acolo stau eu. Sunt ăla care stă încruntat pe geam, cu nişte obiecte contondente în mâini, gata de aruncat în capul cetăţenilor nevinovaţi.

În rest, e linişte şi pace pe la mine prin cartier. Dacă eşti surd.