O să ne întâlnim peste vreo două-trei luni și o să începem să discutăm ca după Revelion.

– Și… ce-ați făcut de COVID?
– Eh, am stat pe-acasă. Știi cum e cu ăștia trecuți de-o vârstă, parcă nu mai ai chef să mergi pe ici pe colo. Ne-am uitat la Dan Negru. Am mâncat pâine de casă. Mămăligă. Biscuiți.
– Da…
– Dar voi ce-ați făcut?!
– Păi, tot pe-acasă și noi. Ne-am uitat la filme, am băut apă îmbuteliată, ne-am spălat pe mâini de 832 de ori pe zi…
– Da, trebuie, trebuie…
– Am vrut să mergem la un spital, policlinică, ceva. Dar n-am mai găsit locuri, erau toate rezervate. Era plin peste tot.
– Da, îmi dau seama…
– Așa e când te trezești târziu. Dar, lasă, că poate facem ceva împreună anul viitor.
– Nu, nu.
– Haha, glumeam.
– Noi am vrut să mergem la bunici, la țară. Dar știi cum e, ăi bătrâni n-au măști pe-acolo, merg cu bidoanele în cap. Ăștia mici n-au stare, tot ies prin grădină… Mai bine acasă, că i-am carantinat într-o cameră și au stat liniștiți.

Ceva de genul. Știi ce zic? Mă rog. Bună dimineața, la moș covid.

P.S. Indiferent de gravitatea situației, n-o să renunț niciodată la umor. De ce? E simplu. Un zâmbet reduce nivelul de stres, ridică nivelul de serotonină, endorfina, dopamina, întărește imunitatea. Ce să mai, hazul de necaz e sănătate curată!

#SuntÎngrijoratDarNuPanicat #NuMăLasCondusDeFrică