Sună telefonul. Sună cineva la interfon. Sună salvarea pe stradă. Sună o maşină care dă cu spatele. Alt prost, în altă maşină, îl claxonează. Sună iar telefonul. Trece şi o maşină de pompieri. Urmată de una de miliţie. Sună celălalt telefon. Sună iar interfonul. Pe afară, un Dorel fluieră la un altul. O tanti dă din coate grăbită, de parcă numai ea are treabă pe toată planeta asta, iar ceilalţi au timp să aştepte după ea. Unul dintre coate ajunge în coastele mele. Un nene mă calcă, grăbit, pe picior. Scuzele probabil mi le-a cerut în gând. 93 de kilograme, bă ţărane. Atâtea ai. Ajung iar în faţa calculatorului. Sună iar primul telefon. Toată lumea are probleme şi eu sunt singurul om de pe planetă care le poate rezolva. Să-l sunăm pe Sergiu, zic! Stai aşa, că avem şi mail. Să-l bombardăm şi cu mailuri. Sună iar telefonul. Al doilea. Dorelul de afară s-a apucat de cântat. Cineva dă nişte găuri, în nişte pereţi, cu o maşină de dărâmat blocuri. Cred. Bă! Mă lăsaţi şi pe mine să muncesc?!